Săptămâna aceasta am trăit o experiență care mi-a adus o nouă perspectivă despre modul în care ridicăm singuri, în mediul în care activăm, mindset-uri fixe, bariere, devenind prizionerii lor.
Am fost într-un loc dinamic de pe harta economică a României și am purtat o discuții cu o echipă cu performanțe frumoase anul trecut în ciuda a tot ceea ce s-a întâmplat.Toate bune și frumoase până ce o expresie a început să-mi zgârâie auzul:”La noi în …lucurule stau altfel!”
Am auzit această expresie repetată cu obstinație timp de trei zile, moment în care, în cea de-a treia am ieșit să văd dacă zăpada e albă și am verificat dacă apa e udă.Aveam senzația că mă aflu in Twilight zone.
De-a lungul carierei au fost momente în care și eu am fost prizionerul ei.Călătorind mult trebuie să recunosc că aud această sintagmă destul de des.De fiecare dată interlocuitorii mei încercând să-mi semnaleze o particularitate locală care de cele mai multe ori îi împiedică să realizeze un anumit obiectiv. Sunt de acord cu existența acestora, le observăm cu toții în călătoriile noastre.Însă când analizezi după o periodă cele întâmplate observi că de fapt influența acestora e mult mai mică decât amploarea pe care unii sau altora o dau.Observi că lucrurile evoluează în direcția așteptată, realitatea contrazicând puncte de vedere susținute câteodată cu mai multă vehemență decât trebuie.
Acceptarea unui mindset de acest fel arată un anumit mod de a face lucrurile , a colabora , a relaționa cu partenerii și coechipierii.Liniar, lipsit de entuziasm , dependent.
Încă odată săptămâna aceasta am realizat că de fapt cei care acceptă provocarea de a nu se supune unor astfel de cutume , cei care-și asumă rolul de deschizători de drumuri sunt și cei care au șanse de reușită mai mari.De ce? Pentru că unul din atributele unui leader este de accepta provocarea să schimbe ceva în jurul său.
La finalul întâlnirilor recomandarea mea a fost să-și canalizaze energia consumată prin cultivarea mindsetului menționat către asumarea rolului de a schimba perspectiva, mai ales că am întâlnit un munte de experiență și abilități consolidate , dar în special pentru că toți își doresc să le fie” mai bine”.
Acest ‘‘mai bine” nu se obține așteptând la lucrurile să se desfășoare ” ca la noi…”.Acesta va veni ca urmare a unui efort ”de a face lucrurile altfel”.Și nu vorbesc aici despre reinventarea roții.Vorbesc despre o organizare mai bună, o comunicare mai bună, asumarea responsbilității și de ce nu mai mult zâmbet pe buze.
Primul pas 