Pasiune

Recent am avut parte de câteva întâlniri cu oameni obișnuiți care mi-au atras atenția asupra unui lucru.Aceștia nu aveau niște locuri de muncă invidiate de toată lumea și nici nu aș putea spune că-și desfășurau activitatea în condiții deosebite.Mai mult, la prima privire, nu inspirau cine știe ce entuziasm față de ceea ce făceau.

Însă în clipa în care am început dialogul cu ei, s-au transformat.Și-au îndreptat spatele, li s-a aprins privirea , câte un zâmbet discret le-a luminat fața, iar tonul vocii li s-a schimbat emanând energie.Toți vorbeau cu pasiune despre munca lor.Oamenii aceștia nu exprimă doar profesionalism , arătă că muncesc cu plăcere, că simt împlinire atunci când sunt utili, apreciază interesul față de activitatea lor și mai ales primirea unui „Mulțumesc!„.

Poate au avut alte vise sau și-au dorit să facă altceva , dar aparent nu s-au resemnat , iar atunci când au înțeles că munca lor contează pentru cei din jur , au început să facă totul cu implicare și responsabilitate, timpul aducându-le recunoaștere și satisfacții.

Am întâlnit de-a lungul timpului oameni care practicau , cu un profesionalism rece, tot felul de meserii ( avocați, vânzători, doctori, meșteri, șoferi, profesori, manageri, funcționari, fermieri) , dar care nu emanau nimic, doar priviri încrâncenate și zâmbete acre.Desigur, există scuza unui moment inoportun în contextul unui anumit tip de probleme, dar nimic nu scuză lipsa de implicare , lipsa de al trata pe cel din fața ta ca pe egalul tău, lipsa de respect față de propria persoană.Da, lipsa de respect față de propria persoană.De ce? Pentru că astfel ne devalorizăm și ne blocăm potențialul de a progresa.

Avem în gena noastră instinctul de supraviețuire și acesta ne îndeamnă să căutăm să ne înconjurăm de oameni care ne pot fi de ajutor.Dacă nu poți fi un astfel de om, lumea te va izola, potențând neîmpliniri și frustrări.

Am întâlnit și oameni care în ciuda dificultăților de la locul de muncă ( resurse insuficinete, șefi incomozi, colectiv toxic) și de acasă își făceau treaba nu numai cu profesionalism ,dar chiar și cu entuziasm.De ce?Pentru că așa cum am spus mai sus își respectau propria persoană , știind că aceasta este cea mai valoroasă resursă pentru a depăși momentul dificil, în a-și reconstrui un nou drum.

”Nu-mi place ce fac!”, ” Sunt înconjurat de oameni competenți!”, ”Vreau să plec cât mai repede de aici!”,”Nu mai suport!’‘ .Sunt momente prin care la un moment dat trecem cu toții.Important e ce facem în aceste momente, să ne reinventăm, să avem dorința și energia de a o lua din nou de la capăt.

Dacă dorim ca noul să ne aducă împlinirea dorită , după părerea mea, ar trebui în schimb să conțină nu numai profesionalism, dar obligatoriu entuziasm și de ce nu pasiune, ingredientul care ne poate propulsa, valorifica , împlini.