Spaima

Observ tot mai des în jurul meu ceva ce-mi dă teribil de gândit.

Ori de câte ori începi o sintagmă care conține cuvântul ” educație ” în jur se produce un mic tsunami.Nu contează despre ce fel de educație vorbești: rutieră, religioasă, sexuală, financiară, antreprenorială , școala în sine.

Imediat păreri pro și contra, mai mult sau mai puțin argumentate, apar spuse pe tonuri vehemente.

Într-un dialog recent , susțineam oportunitatea ca în anii terminali de liceu ( clasa a XII a ) sau facultate să se susțină cursuri de educație financiară și antreprenorială , dând astfel o șansă suplimentară ,celor care intră în realitatea nefardată a vieții economice/pieței forței de munca, de a se adapta la aceasta și, de ce nu , să aibă curajul de a deveni mici antreprenori.

Unul din răspunsuri a fost năucitor, mai ales că a venit din partea unuia din cei mai tineri participanți la dialog: ” Eu nu sunt de acord! Eu vreau să fiu plătit bine și atât ! Nu mă interesează să învăț despre aceste lucruri!„

Nu am să comentez răspunsul, fiecare dintre voi va face acest lucru, însă constat că deși cu toții avem întrebări despre ce se întâmplă în jurul nostru atunci când primim răspunsuri, mulți dintre noi, băgăm capul în pământ ca struții , fugind de realități și preferând să trăim , nemuritori și reci, în bula noastră , în zona noastră de confort, plină de scuze și de vini aruncate către alții.

Din păcate, într-o societate efeverscentă, în formare ca a noastră , nevoia de educație , clamată de toți, devine o sperietoare pentru foarte, foarte mulți.

Da, educația este o spaimă pentru toți cei care nu văd utilitatea ei, nu vor responsabilități, doresc să cunoască succesul facil ,și de multe ori efemer , construit pe valori și principii mai mult sau mai puțin morale.

Totodată, lipsa educației , este o spaimă pentru cei care doresc să trăiască într-o societate modernă, mai civilizată și mai prosperă.