În aceste momente , ochii tuturor sunt ațintiți asupra leaderilor sau acelor care ar trebui să joace / să-și asume acest rol.
Acțiunile lor sau lipsa acestora au generat acest conflict, influențează modul de desfășurare și va decide încheierea , reconcilierea și reconstrucția post-conflict.
În acest context îmi voi permite câteva observații , pe marginea actorilor acestor zile, pentru a putea fi analizate și pentru a începe să învățăm ceva din această lecție teribilă.
Puțin – multă vreme privit ca omul hotărât, care știe ce vrea și care a redat încrederea oamenilor săi. Până la un punct adevărat. Însă care e prețul pe care oamenii săi îl plătesc?Libertatea! Orbiți de naționalism nu știu încă adevăratul preț. Poate sunt dispuși să-l plătească. Însă și ei vor vedea, ca și restul lumii, ego-ul exacerbat al individului.Ego-ul său a dorit un război.Așa a dorit să si-l manifeste.Un lucru , care l-am susținut în ultimii ani , a primit din păcate o confirmare nedorită:ego-ul exacerbat dăunează grav .
Biden- un om din garda veche, crescut la școala războiului rece.Un bătrân, spun unii ( și Puțin are 70 de ani!?), însă primul om , în ultimii 20 de ani,care i-a spus lui Puțin:gata joaca băiețaș! Până acum a arătat că are putere și știe să o folosească cu măsură. O calitate pentru un leader: să știi că ai putere, sa arăți că știi sa o folosești și să nu eziți să o faci. Dacă nu ar fi făcut-o, pacifiștii lui Puțin țipă că l-ar provoca pe acesta și pune gaz pe foc , ar fi încurajat un comportament toxic.
Zelenski – un comunicator foarte bun.Evident calitățile de actor îl ajută, dar să nu uităm, tot un actor ,Reagan , a îngenuncheat Uniunea Sovietică. Are și el responsabilitatea lui în generarea conflictului și pentru care va trebui să răspundă, dar până acum reușește să-și motiveze oamenii , să ceară sprijin neîncetat , să lase de la el pentru a găsi căi de soluționare și, cel mai important, în ciuda riscurilor evident de mari , nu a dat bir cu fugiții.
Macron-e pe modul management.Aflat , prin rotație, la conducerea UE , încearcă sa țină deschise canale de comunicare cu un animal încolțit, însă nu va putea șterge cu buretele anii nesfârșiți de concesii făcute lui Puțin.În campanie electorală, încearcă să mai salveze din imagine.Va reuși, însă politic , greu de spus dacă va avea un cuvânt de spus în negocierile post-conflict , iar dacă va reuși, o va face prin asumarea unor responsabilități de care Franța a cam fugit până acum.Concesiile la nesfârșit se plătesc.
Boris Johnson – că și Biden, nu a ezitat.A acționat imediat, fără a astepta că europenii sa se mai uite odată în oglindă. Când e de acționat, acționez nu mă apuc de povești. Nu a ezitat să-și arate puterea sa-și confirme alianțele și să apere interesele țării sale.
Scholz-novice intrat fără voia sa într-o situația nedorită. Va trebuie să gestioneze coșmarul Germaniei de a fi prinsă la mijloc, tabu-ul legat de înnarmare al acesteia,și, ca și Franța, să suporter costul concesiilor.Pare încă bulversat,dar a întrat repede în acțiune.Nu a ezitat să ia decizii și să-și asume rolul.Bună mișcarea cu vizita în Turcia.
Ursula von der Leyen-președinta Consililului Uniunii Europene.Nu a ezitat și cred că a avut un rol în poziționarea lui Scholz. Un exemplu de responsabilitate până acum și un imbold pentru cei care se îndoiesc de leadership-ul feminin.
Orban- copia mai mică și palidă a lui Puțin. Ego, naționalism, populism,tendințe autocrate.Sub aparenta grijă față de poporul său, i-a îngrădit libertățile și l-a tras intr-o aventură la limită. Întruchipează toate cauzele care au dus la război. Ca și Macron, în campanie electorală, încearcă să diminueze pagubele.Dacă va câștiga alegerile va avea viață grea în Europa.Sper totuși ca ungurii să-și aducă aminte de 1956.
Despre leadership-ul nostru în articolul următor.
Primul pas 