Acum 104 ani România începea finalizarea unui proces care începuse cu aproape o sută de ani în urmă.
1821, 1848, 1859 , 1866 , 1878 , 1881 , 1914 , 1916 au reprezentat pași pe care i-am parcurs încet , dar sigur, spre realizarea unui deziderat uriaș.Nu am să țin o lecție de istorie , însă aș dori să remarc că în spatele acestor ani au stat niște oameni bravi. Nu s-au gândit niciodată că se va supăra vreun împărat , fie el rus , turc sau austriac , și au crezut în puterea libertății.
Ce s-a întâmplat acum o sută patru ani e cu atât mai puternic cu cât România ca stat era la limita extincției.” Aliații ‘‘ ruși ne-au trădat , probabil în cel mai greu moment al existenței noastre, scopul bătăliilor din 1917 transformându-se din contraofensivă în supraviețuire națională , acest lucru obligându-ne să încheiem o pace vai mama ei. Cu toate acestea oamenii acelor vremuri au crezut în puterea adevărului.Până la Alba Iulia nu a fost ușor.Cărțile noastre de istorie vorbesc prea puțin sau aproape deloc de bătăliile de la Galați sau din Basarabia pentru realizarea acestui penultim pas al unui destin național.
Nu putem vorbi de această dată fără a vorbi și despre:
- naivitatea lui Cantemir care a crezut că prietenia lui Petru cel Mare e dezinteresată
- faptul că în sec.XVIII Principatele Române au fost câmpul de luptă preferat al rușilor cu turcii ( un general rus care a contribuit din plin la zdrențuirea României , Suvorov , încă are o statuie ecvestră în județul Vrancea , deși acele locuri sunt cele în care a luptat și marele Ștefan)
- anul 1812 – anul marii tragedii a românilor de dincolo de Prut
- anul 1878 când după războiul ruso-româno-turc , incapabili ( ca și acum ) , să învingă pe turci au apelat la ajutorul nostru și drept răsplată ne-au luat Bugeacul la schimb cu Dobrogea ( Kogălniceanu le-a spus atunci:” ne luați ce e al nostru și ne dați ce nu e al vostru” )
- 1917-1918 ( așa cum spuneam mai sus )
- 1940 când Rusia avea statut de agresor alături de Germania nazistă
- 1945 când din nou Basarabia ne-a fost luată vremelnic, regimul comunist ( recomand vizita muzeului de la Sighet !!!)
- parșivenia războiului transnistrean
În tot acest timp nu noi i-am agresat pe ruși.În tot acest timp nu americanii i-au zgândărit.În tot acest timp rușilor pur și simplu nu le-au păsat de dorința noastră.În tot acest timp am dorit să trăim cum vrem noi și nu cum vor rușii.
Ca urmare nu pot să nu mă întreb ce este în mintea conaționalilor noștri care au băgat capul în pâmânt asemeni struților și sub așa zisa poziție a celor care vor să pară obiectivi înghit , tolerează și împrăștie ” realități” fabricate în laboratoare aflate sub mausoleul lui Lenin.Unde sunt naționaliștii de serviciu ? Unde sunt fanii curentului dacic ? Unde sunt fanii lui dragnea ( mă mir că acesta încă nu a dat cu subsemnatul în fața autorităților??!! ).Unde sunt gluma proastă aur care ar vota aparent pentru reunirea românilor ?
Unde sunt ? La coadă la benzină și ulei pentru că , nu-i așa, liberatatea tece prin stomac.Și mai trece prin ceva .Prin lipsa educației.Cei care au preferat să ”mănânce cerneala ”în timpul școlii sunt marii patrioți de ieri , cei care azi cumpără kile de făină și mâine vor folosi pașapoartele pentru care s-au bătut eroic în numele unor drepturi pentru care nu au făcut nimic.
Se spune că cine nu -și învață istoria va pieri la un moment dat.Sper ca măcar în ceasul al doisprezecelea să înțelegem mai bine libertatea , așa cum e ea , și că neutralitatea ( să vrem și nu ne lasă ruții !!!) sau atitudinea rezervată față de Rusia nu este vreo soluție.Să înțelegem obligația morală și națională față de înaintașii noștri și față de românii de dincolo de Prut. Vrem mai mult și mai bine ? Poate ar trebui să privim peste gard la poloni și să renunțăm la proverbul ”Capul plecat , sabia nu-l taie! ” ( ucrainienii în aceste zile ne-o dovedesc cu vârf și îndesat).
Am fi mai demni și am dovedi că alții nu s-au sacrificat în zadar ! Luptând pentru libertatea și drepturile noatre am fi poate mai apreciați, așa cum ne dorim de ceilalalte țări din U.E.Nimeni nu ne va aprecia dacă noi nu facem nimic , nimeni nu ne va aprecia dacă noi aplecăm capul când nu trebuie!
Dacă avem nevoie de un motiv , îl avem: 27.03.1918.
Primul pas 