Victorie mare! Victorie muncită ! Nu prea des s-a întâmplat ca România să obțină o victorie de o asemenea manieră la un turneu final. Victorie cu atât mai importantă dacă privim din punctul de vedere al generației care a obținut-o.
Însă vreau să vorbesc despre altă victorie. Am fost norocos și am participat ca suporter la două campionate europene – Belgia&Olanda 2000 și Elveția& Austria 2008. Am fost martor la două egaluri:
- România- Germania – 0-0 ( 2000) -ultima participare a generației lui Hagi, Gică Popescu, Belodedici, Dorinel Munteanu, Dan Petrescu, Gâlcă, Viorel Moldovan , Lupescu & comp. și predarea ștafetei către generația lui Mutu și Contra
- România-Italia -1-1(2008)- cu penalty irosit de Mutu ca și șansa ca această generația cu fotbaliști buni ( Chivu, Pancu, Rădoi, Lobonț, Marius Nicolae ) să poată arăta mai mult
Dacă fotbalistic eram în declin, din punct de vedere al suporterilor eram în creștere. La Liege în 2000 eram vreo 5000 de români și peluza tricoloră a fost extraordinară.
La Zurich a fost o tribună de 10000 și a fost colosal.
Aseară, la Munchen au fost peste 30000 și aportul lor a contat la fel de mult ca șarjele lui Drăguș sau Man, determinarea lui Stanciu sau zidul inexpugnabil ridicat de Drăgușin sau Burcă.
Această prezență spune ceva despre țara noastră și noi. Dacă în 2000 mă simțeam marginalizat în fața valurilor de suporteri englezi, germani sau suedezi, acum am simțit că suntem o forță în Europa. Suntem campioni la a ne denigra țara, realitățile și nivelul de trai, dar în realitate economic , demografic contăm în Europa și cred că avem un cuvânt de spus, cuvânt care cred, sunt ferm convins, va suna și mai ferm în viitor. În spatele acestor zeci de mii de suporteri nu e doar iubirea de țară și pasiunea pentru fotbal, e și multă muncă, renunțări și sacrificii, marginalizarea celui venit din altă cultură și nu în ultimul rând succes obținut prin abnegație. Dar nimic nu a sunat mai frumos aseară decât ritmul Ciulendrei la încălzire, imnul din deschidere și Treceți batalioane române Carpații din Marienplatz . Cei 30000 au arătat Europei că am câștigat o bătălie , nu cea fotbalistică, ci cea a integrării , a dezvoltării economice și a civilizației ( mult prea des și nejustificat câteodată adusă în discuție) și că vom mai câștiga.
Acum, un sfat pentru forbaliști. Ați câștigat un meci, un meci important e adevărat, dar până la a vă certa suporterii pentru că v-ați simțit jigniți în momentele în care vă băteați joc de oportunități și nu arătați nimic e cale lungă. Pentru golul superb și efortul depus lumea a trecut poate ușor cu vederea speech-ul căpitanului. Însă în vreme ce voi vă simțeați jigniți, suporterii voștri munceau 12-14 ore pe zi, lăsau famiii acasă și munceau pe 1000 de euro pe lună sau mai puțin, știau cu adevărat ce e sacrificiul și visau la ceva.
Acum le-ați dat speranța visului, confirmați și câștigați și alte meciuri apoi puteți să-i certați pentru că sunteți de-ai lor !
P.S.1. Ne-am calificat acum când participă 24 de echipe!
P.S.2.La Euro 84 și la Sevilla 86 Iorgulescu sau Lăcătuș nu au luptat cu 30000 de suporteri în spate, au fost singuri împotriva tuturor!
Primul pas 