
De ce am ajuns aici știm:
- pentru că nu s-a ținut cont de referendum-ul cu cei 300 de parlementari
- pentru că sunt dezechilibre regionale mari de dezvoltare
- pentru că încă există pensii speciale
- pentru că munca e taxată excesiv
- pentru că încă mai sunt medici care acceptă șpagă
- pentru că în România nu există decât două categorii de cetățeni: pensionari și bugetari
- pentru că după 30 de ani nu există sufieciente autostrăzi
- pentru că justiția e greoaie și nu acceptă provocarea marilor dosare
- pentru că am avut un candidat cu pregătire militară și timp de trei ani nu a explicat ce se întâmplă la granițele noastre
Și lista poate continua, iar palma dată clasei politice săptămâna trecută a fost binevenită, meritată și care, de ce să nu o recunoaștem, ne-a produs satisfacție. Rezultatul e harta de mai jos:

Acest rezultat însă e unul amar. S-au făcut prea multe comentarii zilele acestea, însă nu pot să nu constat că, în turul doi, vom avea de ales între doi candidați lipsiți de calități specifice anvergurii poziției pentru care candidează, și ce e mai rău, unul cu opinii care se bat cap în cap și de proveniență dubioasă.
Uitându-ne pe hartă nu pot să nu remarc totuși o anumită ipocrizie din partea alegătorilor și nu pot să ocolesc niște întrebări incomode:
- pentru cei din județele montane :votul anti UE nu are cumva legătură și cu politicile legate de protejarea pădurilor promovate de aceasta și marea majoritate a societății?
- pentru cei din județelele cu specific minier: votul nu are de-a face și cu faptul că la ultima recalculare a pensiilor categoria profesională menționată a fost neglijată?
- pentru cei din județele cu profil turistic: nu cumva votul are de-a face și cu reglementările care vin pentru normarea acestei activități și pentru combaterea evaziunii fiscale?
- nu pot să nu remarc, deși aceast subiect este delicat, faptul că într-o țară ordodoxă, în unele județe, unde prezența la vot a fost sub 50%, mobilizarea la vot a unor minorități religioase a schimbat clasamentul și a dat apă la moară unei alte fobii legată de o minoritate sexuală și a unor comentarii de ev mediu asupra statutului femeii în societate
Mai sunt întrebări.Totuși aceste schimbări nu sunt un atac asupra unui mod de viață, ci sunt schimbări neceasare ca România să progreseze.Da, pentru asta ne trebuie o clasă politică dedicată, greu de obținut, însă nici varianta alegrii după ureche, după caragialescul ”Combate bine, dom’le?” nu e soluția.
Azi e ziua Unirii și doar uniți am depășit toate momentele dificile. Hai să ne uităm în jur, să dăm dovadă de maturitate, să fim înțelepți, să ne cunoaștem locul și să vedem de unde am plecat fiecare din noi și unde suntem, cu bune și rele, cu obiectivitate.
Hai să facem/ să ne facem un cadou demn de România și de eforturile pe care fiecare dintre noi le-am făcut în ultimii ani!
SĂ AVEM MINTE !
