Autor: Ovidiu Bârsan

De ce am ajuns aici știm:

• pentru că nu s-a ținut cont de referendum-ul cu cei 300 de parlementari
• pentru că sunt dezechilibre regionale mari de dezvoltare
• pentru că încă există pensii speciale
• pentru că munca e taxată excesiv
• pentru că încă mai sunt medici care acceptă șpagă
• pentru că în România nu există decât două categorii de cetățeni: pensionari și bugetari
• pentru că după 30 de ani nu există sufieciente autostrăzi
• pentru că justiția e greoaie și nu acceptă provocarea marilor dosare
• pentru că am avut un candidat cu pregătire militară și timp de trei ani nu a explicat ce se întâmplă la granițele noastre

Și lista poate continua, iar palma dată clasei politice săptămâna trecută a fost binevenită, meritată și care, de ce să nu o recunoaștem, ne-a produs satisfacție. Rezultatul e harta de mai jos:

Acest rezultat însă e unul amar. S-au făcut prea multe comentarii zilele acestea, însă nu pot să nu constat că, în turul doi, vom avea de ales între doi candidați lipsiți de calități specifice anvergurii poziției pentru care candidează, și ce e mai rău, unul cu opinii care se bat cap în cap și de proveniență dubioasă.

Uitându-ne pe hartă nu pot să nu remarc totuși o anumită ipocrizie din partea alegătorilor și nu pot să ocolesc niște întrebări incomode:

• pentru cei din județele montane :votul anti UE nu are cumva legătură și cu politicile legate de protejarea pădurilor promovate de aceasta și marea majoritate a societății?
• pentru cei din județelele cu specific minier: votul nu are de-a face și cu faptul că la ultima recalculare a pensiilor categoria profesională menționată a fost neglijată?
• pentru cei din județele cu profil turistic: nu cumva votul are de-a face și cu reglementările care vin pentru normarea acestei activități și pentru combaterea evaziunii fiscale?
• nu pot să nu remarc, deși aceast subiect este delicat, faptul că într-o țară ordodoxă, în unele județe, unde prezența la vot a fost sub 50%, mobilizarea la vot a unor minorități religioase a schimbat clasamentul și a dat apă la moară unei alte fobii legată de o minoritate sexuală și a unor comentarii de ev mediu asupra statutului femeii în societate

Mai sunt întrebări.Totuși aceste schimbări nu sunt un atac asupra unui mod de viață, ci sunt schimbări neceasare ca România să progreseze.Da, pentru asta ne trebuie o clasă politică dedicată, greu de obținut, însă nici varianta alegrii după ureche, după caragialescul ”Combate bine, dom’le?” nu e soluția.

Azi e ziua Unirii și doar uniți am depășit toate momentele dificile. Hai să ne uităm în jur, să dăm dovadă de maturitate, să fim înțelepți, să ne cunoaștem locul și să vedem de unde am plecat fiecare din noi și unde suntem, cu bune și rele, cu obiectivitate.

Hai să facem/ să ne facem un cadou demn de România și de eforturile pe care fiecare dintre noi le-am făcut în ultimii ani!

SĂ AVEM MINTE !

Astăzi gândurile și speranțele tuturor sunt la Köln unde naționala joacă un meci care poate amprenta destinul unei generații de jucători.

  Neașteptata dar muncita victorie de miercuri a urmat unui alt eveniment care a marcat opinia românească- concertul Cold Play, cu surprinzătoarea deschidere a lui Babasha.

  Momentul nepotrivit, din punctul meu de vedere, a fost întors pe toate părțile și cred că s-au folosit toate cuvintele pro și contra vis-a-vis de acesta. Treceam și eu peste, însă luni un alt moment, din atâtea altele ale victoriei noastre, mi-a atras atenția și mi-a dat o temă de meditație.

  Echipa noastră se afla la încăzire când în boxele stadionului din Munchen a răsunat Ciuleandra în interpretarea Mariei Tănase. Atunci în acele clipe am apreciat inițiativa gazdelor, iar în euforia de după, cântecul a intrat și el în istoria acelui meci. Însă a doua zi m-a lovit întrebarea: de ce Cold Play a ales să deschidă concertul cu o manea, iar nemții cu o piesă emblemă a folclorului nostru ?

Vă las și pe voi să găsiți răspunsul la această întrebare. Eu totuși am încercat să-mi găsesc câteva explicații, pe care le enumăr aici mai jos:

• în primul rând e clar că efortul de marketing, de cercetare al echipelor care s-au ocupat de organizare a fost diferit . Cea a formației britanice s-a luat după un număr de vizualizări și după sound-ul diferit pe care-l aud zi de zi, fără a analiza în detaliu ce și cum, dacă ar fi făcut-o ar fi înțeles că pentru noi maneaua reprezintă un substandard, chiar și dacă suntem fani ai acestui gen muzical. Ori nemții ( ce să vezi neamțul tot neamț rămâne) au vrut ca oaspeții lor să fie reprezentați la rang de cinste trecând peste cutumele și perpecțiile societății lor.
• în Germania , comunitatea românească a depășit un milion de români intregați , care muncesc bine și care ce să vezi, se pare că sunt apreciați. Eu, astfel văd gestul, un gest de mulțumire pentru efortul acestei comunități de a se integra și a contribui la bunăstarea comună.

Am văzut că la Budapesta sau poate nu am auzit eu, nu a mai fost un moment similar ca la noi. Cred că societatea maghiară avea nevoie de un reminder mult mai serios decât a noastră față de ceea ce înseamnă intruziune socială, drepturile omului și altele de acest gen.

Cert e sau cel puțin sper că cei de la Cold Play și-au învățat o lecție Și-au tratat fanii un pic pe sus, zic eu, neridicându-se la standardul setat și așteptat. Au ales substandardul și asta i-a costat. Trebuia să o fi știut, nu, că doar sunt cine sunt.. În România pentru gestul lor și-au pierdut mulți fani și niciodată nu vor mai concerta aici. Însă dacă își tratează fanii și prin alte părți cum s-a întâmplat la noi nu vor intra în legendă, așa cum își doresc. Câteodată aroganța britanică nu ajtută!

Rămân cu bucuria Ciulendrei și cu rigurozitatea nemțească , Danke Schon!

HAI ROMÂNIA !!!!

Astăzi când toți suntem patrioți poate e bine să ne uităm și altfel la România noastră.De ce ? Simplu .Sunt sătul cât de des ne plângem , ne denigrăm zi de zi subminându-ne eforturile de a trece peste greutăți , răbdarea și munca asiduă de zi cu zi pentru a ne fi mai bine.

Ca urmare vă invit la o comparație între România anului 1989 și cea a zilelor noastre.Astfel,

Să mai adaug că în 1989 eram în plină dictatură ,făceam parte din Tratatul de Varșovia și C.A.E.R. ( organisme coordonate de Rusia) , iar în 2023 trăim în plină democrație ,suntem membri UE și N.A.T.O.

Putem să mai comparăm multe , multe lucruri , dar datele din tabel sunt ,zic eu , mai mult decât sugestive despre ce am fost , ce suntem și ce putem fi dacă am fi cu adevărat patrioți și nu niște egoiști aproape irecuperabili.

Da sunt multe lucruri de îndreptat , dar dacă ieșim la vot vom putea schimba și clasa politică și modul de a face justiție.Dacă reușim și asta sunt convins că cifrele din tabel vor fi și mai bune ( prognozele , estimările , cu tot riscul asociat lor , sunt extrem de pozitive) , iar atunci mulți din cei plecați se vor întoarce acasă și poate în două decade reușim să refacem acea Românie Mare.

Brâncuși a vrut să ne spună doar că totul depinde de noi !

Mărturisesc că mă așteptam, din partea noului prim ministru, la multe ziceri care să intre în folclorul politic .A reușit încă din prima zi, ceea ce spune multe despre el și izvorul nesecat de „talente” al psd-ului (am să scriu despre acest partid , ca și despre celelalte , cu litere mici pentru că în față ajung numai oameni mici, incapabili să înțeleagă importanța rolului lor).

Patriotism economic. Încă o trăsătură „obligatorie” a patriotului ortodox de sorginte geto-dacă cu mașină germană la mâna a doua , angajat fără acte și cu pedigree național de analfabet funcțional.

În curând clasa asta politică o să reușească ce nu a reușit Ceaușescu, să creeze un om nou, incapabil să înțeleagă ce se întâmplă în jurul lui și client ahtiat după tot felul de pomeni electorale.

Termenul nu e nou , doar că a fost folosit sub alte forme sau sloganuri: „socialism cu fața umană „, ” pariul cu agricultura „, ” Nu ne vindem țara!”, ” Nu suntem sclavii Europei!”, etc.

Îl anunț pe domnul prim ministru că de când mă știu muncesc , creez plusvaloare, plătesc taxe și înghit mizeriile politice în România și numai în România. Deci mai patriot economic de atât nu pot fi.

Pentru oamenii cu scaunul la cap noul slogan sună caragialesc.Cred că trebuie să- i amintim câteva dovezi de patriotism economic înfăptuite de colegii politicieni și cu care ar trebui să înceapă pentru a da un bun exemplu:

– inechitatea din sistemul bugetar și dintre acesta și mediul privat

– un sistem de pensii lipsit de etică ,nebazat pe contributivitate sau , în multe cazuri , de vreo contribuție majoră la dezvoltarea societății ( pensiile speciale pentru judecători incapabili să oprească corupția și hoția sunt o glumă proastă și tristă)

– lipsa încercării de a repatria cel mai mare finanțator după U.E, diaspora , alungată de „munca deosebită” a colegilor de parlament

– numarul mic de kilometri de autostradă pentru reducerea decalajelor economice dintre regiunile țării

– suprataxare muncii.Nu de pomeni avem nevoie , ci de posibilitatea de a ne bucura de rezultatul muncii.

-ineficiența crasă a anaf-ului . Evaziunea fiscală e sport național. Chiar îl invit pe prim ministru să meargă într-un week-end, de exemplu la Baia Mare , și să încerce să plătească cu ajutorul cardului.

Mai sunt și alte lucruri care ar trebui să-l ajute , dar pentru asta ar trebui să scoată capul pe geam să vadă realitatea , altfel se va speria și va închide balconul.A mai făcut-o, însă de data asta balconul suntem noi.

Fără Ea , Adam ar fi arătat precum Gânditorul de la Hamangia trist , posac , stăpân peste un Rai anost. Fără Ea nu am fi avut Nașterea și Învierea. Fără Ea nu am sărbători Valentine’s Day sau Dragobetele . Fără Ea moda ar fi lipsită de sens , iar pictorii și poeții ar căuta permanent Muza , precum Cavalerii Mesei Rotunde , Graalul. Fără Ea roșu ar fi doar roșu  și nu magenta , somon , burgund sau roșu Louboutin.

Pentru Ea s-au pornit războaie , s-au construit palate.

În raport cu Ea , noi bărbații ne-am numit Universul la care ne raportăm sexul frumos , pentru a masca imperfecțiunile noastre , sau sexul slab , pentru a găsi măcar un punct în care să ne declarăm supremația.

Ciudat , nu ? Singurul lucru care ne diferențiază este puterea fizică. Celelalte forme ale puterii Ea a arătat că e capabilă să le controleze și să le folosească.Cu toate acestea noțiunea egalității între sexe e departe de a fi o realitate constantă și normală , iar pentru că unora dintre noi  le-a mai rămas doar puterea fizică ca singur argument al existenței lor , discriminarea și abuzul fac parte din cotidian.

Datorită Ei cuvintele femeie, mamă, prietenă  , soție , iubită , muză , amantă , ispită , sfântă , divă exprimă în limbajul nostru dorința , perfecțiunea , rațiunea , idealul , motivul de a trăi.

Pentru toate aceste lucruri ar trebui să ștergem ziua de 8 Martie din calendar , pentru a o putea celebra așa cum se cuvine zilnic și nu doar o dată pe an.