Autor: Ovidiu Bârsan

La un an de la startul nebuniei de la granițele noastre vă invit , în special pentru cei care consideră în continuare că războiul din vecini nu e treaba noastră , la un exercițiu de istorie contrafactuală. Mai exact să ne imaginăm ce-ar fi fost dacă acțiunile Rusiei ar avut alt curs. Deci…

La o lună de la începutul invaziei   Kiev-ul rezistă, însă luptele de stradă sunt feroce, guvernul ucrainian s-a refugiat la Lvov, iar Odessa cade și trupele ruse ating aliniamentul Dunării. Singurele țări care sprijină Ucraina sunt Marea Britanie ,  Statele Unite, timid  Franța , țările baltice, Polonia și  România. Însă ultimele  nu pot disloca ajutor suplimentar având în față un pericol iminent. NATO și UE țin întâlniri fără să ajungă la un acord.Germania, încă nu poate uita al doilea război mondial , deși opinia publică cere ca Ucraina să fie ajutată, Austria se declară neutră,  iar Ungaria sprijină fățiș Rusia.

Trupele ruse fac joncțiunea cu cele din Transnistria și dau ultimatum Chișinăului să se predea.Infanteria marină română ocupă poziții în Deltă, americanii de la Kogălniceanu pregătesc apărarea litoralului, iar Turcia , la cererea României trimite un batalion.Batalionul NATO din România ocupă poziții la Galați,  Lupii Negri și Scorpionii Roșii se cantonează pe Prut, iar în secret un batalion de comando român se instalează lângă Chișinău.

Profitând de lipsa de organizare a Vestului, din Belarus și Transnistria, Rusia atacă spre Cernăuți și Estonia.În 48 de ore obiectivele sunt atinse.În Bulgaria guvernul își dă demisia pe fondul crizei economice prelungite și se retrage din discuțiile NATO și UE. Orban intensifică discursul naționalist declarând nul Tratatul de la Versailles. Puțin îi răsplătește loialitatea cu Transcarpatia, reaprinzand la Budapesta visul alipirii Ardealului.Serbia atacă Kosovo.

România este complet izolată.În nord Poloniei i se alătură Finlanda în apărarea țărilor baltice.Din Kalingrad , Rusia atacă Polonia, care luptă pe trei fronturi. Balcanii se aprind ceea ce determină într-un final intervenția Germaniei și Italiei.

Din Găgăuzia trupe paramilitare atacă spre Chișinău,  iar parașutiști ruși încearcă să ocupe aeroportul din Chișinău. Batalionul turc și Lupii Negri blochează atacul găgăuz, iar atacul rus este respins de comandourile române.Un cutremur devastator scoate Turcia din conflict. Flota rusă se îndreaptă spre Constanța. Avioane americane , de pe portavionul din Marmara, resping atacul.Trupele transnistrene intră în Moldova. Cade și Letonia.

Refugiați ucrainieni, moldoveni și români în suv-uri ultimul model, blochează șoselele. Ungurii și sârbii închid granițele. În vestul țării au loc scene tragi-comice. Trupele germane, franceze, olandeze, suedeze, finlandeze, poloneze, blochează atacul rus din nord , ajung la Lvov și atacă Belarus. România este izolată dar rezistă.Rusia încearcă să ocupe Bosforul profitând de drama Turciei, dar distrugătoare engleze și americane resping atacul și intră în Marea Neagră. Constanța, Galați, Suceava sunt bombardate zilnic. Clasa politică de la noi cere guvern de uniune națională. Alianța pentru Unirea Românilor ajunge în guvern și cere pace cu Rusia. Societatea civilă își aduce aminte de ultimatumul din’ 40 și se revoltă. Johannis dizolvă Parlamentul și-l nominalizează pe Băsescu prim-ministru. Inflația atinge cote inimaginabile, iar economia intră în colaps din cauza lipsei de aprovizionare. O divizie mecanizată americană , una franceză și un regiment SAS ajung în România prin Grecia și Bulgaria. Chișinăul rezistă,  aviația americană se autodepășește în Marea Neagră , iar vânătorii de munte sprijiniți de un batalion de tancuri atacă spre Cernăuți.

Aliații reușesc să blocheze Rusia, însă Polonia și România sunt epuizate. Profitând de debandada  mondială, China simulează un atac în Taiwan, respins de America și Japonia, însă în final atacă Siberia.

Lumea e dată peste cap, aliații sunt dușmani, iar dușmanii aliați de conjunctură.Argentina reocupă insulele Falkland…

P.S.: la ora actuală în Ucraina este apărată inclusiv integritatea teritorială a României.Polițele cu Ucraina le rezolvăm , prin dialog , după ce nebunia se termină.

E greu de spus ceva în aceste zile când suntem față în față cu cea mai teribilă forță , forța naturii. E mai teribilă decât cea umană pentru că atunci când lovește nu anunță ( chiar dacă mai transmite din când în când semne) , o face cu o putere greu de egalat , nu face diferențe și , întotdeauna , lasă urme adânci.

Indonezia , Japonia, Haiti , Nepal , Italia , Albania sunt câteva din locurile în care natura a lovit scuturând pământul. Dacă adăugăm la asta inundațiile , incendiile de vegetație sau pandemia recentă sunt semne și forme în care Mama Natură își declară supremația și ar trebui să ne aducă cu picioarele pe pământ.

În schimb , atunci când natura îți lasă momente de răgaz , omul provoacă singuri alte răni. Dacă vorbim despre poluare sau risipa de resurse , natura a arătat că are puterea de se regenera , doar să fie lăsată în pace sau omul să acționeze făra a strica echilibrul. Dar nimic nu provoacă mai multă durere decât războaile , majoritatea inutile , purtate în numele unor cauze mai mult sau mai puțin juste , mai mult sau mai puțin de actualitate.

Când te uiți la cele două tragedii aflate acum în desfășurare , cea turco-siriană și cea ruso-ucrainieană , realizezi stupiditatea și inutilitatea celei din urmă. Patru țări aflate acum , mai mult sau mai puțin în pragul dezastrului.Patru țări , câteva sute de milioane de oameni care vor trece greu peste aceste răni.

Umanitatea și-a arătat în ambele coeziunea și solidaritatea.Însă din nou omul își arată micimea și limitarea puterii de înțelegere.Și nu omul în sine.Cel care-și plânge morții lângă mormanul de ruine din Turcia , Siria sau Ucraina nu are nici o vină.El nu și-a dorit ca viața lui să rămână lipsită de sens , ci omul pus să-l ajute atunci când el are cu adevărat nevoie.Probabil se întreabă de ce Erdogan nu a lăsat armata să-l ajute , de ce a încurajat corupția , de ce Al-Assad ține cu dinții de putere (la ce bun să mai conduci o țară care practic mai există doar cu numele ), de ce nu are prieteni să-l ajute sau de ce refuză ajutoare , de ce Putin nu i-a lăsat să trăiască cum vor ei.

Atâția de mulți de ce ? și atât de puține răspunsuri raționale , atât de multe orgolii ale unor grupuri restrânse și atât de puțin interes pentru cei obișnuiți.

Câteodată simt că trăiesc într-un ev mediu al viitorului.Ca și în Evul Mediu întunecat cunoscut din manualele de istorie avem de-a face cu ignoranță , analfabetism ( de data asta ) funcțional , manipulare prin favoruri frivole ( ” să ni se dea ”) , teamă de necunoscut explicată prin invocarea monștrilor și vrăjitoarelor moderne ( a se citi teoria conspirației), căutarea vreunui senior salvator ( a se citi dictator ) , lipsa rațiunii și blamarea progresului.

Umanitatea , solidaritatea , coeziunea și rațiunea vor învinge până la urmă neo-dictaturile moderne.Sunt atribute naturale și natura ne arată că e de neînvins.Mai rămâne ca oamenii să-și decidă singuri destinele , să ridice capul sus și să nu mai lase pe oricine să decidă în locul lor.Și foarte important să înceapă să elimine șoșocii din jurul lor , să înceapă să se încreadă în propria rațiune.

Astăzi este o dublă aniversare : ziua lui Eminescu care ulterior a fost transformată și în cea a Culturii Naționale, inițiativă frumoasă , generoasă și mai mult decât bine venită.

De ce ? Deoarece , în opinia mea , cultura e cea care definește un popor.Turismul cultural e o componentă a vacanțelor noastre.Nu vizităm o țară doar din curiozitate , ci și din dorința de a vedea monumente , muzee , locuri prin care oameni celebri , oameni de cultură si-au lăsat amprenta.La Vatican , de exemplu, nu te duci doar pentru simbolul spiritual , ci și pentru celebra pictură a lui Michelangelo.Inclusiv notorietatea noastră externă este dată tot de un produs cultural, Dracula.

Noi , din păcate , ne aducem aminte de cultură doar azi și, eventual în Noaptea Muzeelor, pentru că e moca intrarea. Azi metaversul este plin de postări și redistribuiri ale poeziilor eminesciene, în încercarea de ne decora singuri cu medalia de oameni culti .Nu contează că nu am mai citit o carte de ani de zile , unii poate nici una în viața lor ( să nu ne mai mire gradul de analfebetism funcțional !!!), nu contează că nu am mai intrat într-o sală de teatru sau concert de ani de zile ( concertele moca organizate electoral de primării nu se pun!!!).

Când întrebi pe cineva de ce nu face lucrurie de mai sus, răspunsurile-șablon bat un cui atât ”statuii” celui întrebat cât și în cultura națională: ‘‘nu am timp’‘ sau” e prea scump”. Timp nu avem niciodată , iar dacă 5 -30 lei cât costă vizitarea unui muzeu sau 30-60-80 de lei cât costă o carte sau intrarea la un spectacol e mult , atunci cumpărarea țigărilor sau a unei sticle de vin e un lux pe care și-l permit doar șeicii.

Diferența dintre cele două acțiuni este esențială: una își lasă urma in minte și suflet , alta în analizele medicale ( poate nu întâmplător avem unul din cele mai mici grade de sănătate publică din Europa).

Cu atâția oameni culti în jur nu întâmplător un alt gen de produs cultural, Teambuilding ( ar trebui să aibă si o continuare!!) , provoacă reacții negative legate de vulgaritatea limbajului și comportamentelor oglindite de acesta. De ce au sărit decorații culturii în sus? Simplu, pentru că au / am fost demascați. Uităm că Burebista a tăiat viile, iar tik-tok-ul și only-fans-ul duc promiscuitatea la cote pe care nu le gândim posibile.Suntem vulgari și când vorbim la telefon când stăm la rând la supermarket și când întârziem la o întâlnire și când parcăm pe locurile persoanelor cu dizabilități.

Ne întrebăm cum ieșim din această vulgaritate zilnică, simplu , cultivându-ne si antrenându-ne mintea.

Mergeți la un concert și citiți!

Cele două personaje nu mai au nevoie de nici o prezentare. Sunt sute de milioane de copii care au un poster sau un tricou cu unul din cei doi.Sunt sute de milioane de adulți care-l pomenesc, în discuțiile lor cu copii, pe Fulger sau sunt fanii ultimului.

Cele două personaje au intrat de mult deja în istoria domeniilor în care și-au făcut apariția.Ce le unește ? Munca , determinarea , competitivitatea, faptul că fac ceea ce fac din plăcere, gloria și recunoașterea atinsă , faptul că au devenit modele pentru micuții sau adulții despre care pomeneam.

Mai au o asemănare.Ambele personaje luptă cu un adversar imbatabil:timpul.

Dacă prin gloria atinsă cei doi au învins acest adversar, modul prin care au ales să-l înfrunte îi diferențiază.

În ultimul film al seriei animate Fulger Mcqueen , ambițios și încăpățânat , refuză să accepte că ” vremea ” lui în sportul care l-a consacrat apune. Însă prietenii ( mai vechi sau mai noi ), experiențele trăite alături de o tânără antrenoare și deciziile luate de managementul echipei , l-au făcut să înțeleagă și să accepte că vremea predării ștafetei a sosit.Și a făcut-o într-un stil de mare campion, asumându-și un nou rol: cel de mentor.

Spre deosebire de celebrul personaj animat , Ronaldo , nu a înțeles , sper că deocamdată , că e timpul schimbării.Nimeni nu-i contestă calitățile.Și cred și sper că munca asiduuă care l-au adus la statulul de superstar îl vor mai ajuta să doboare și alte recorduri.Deși nu sunt unul din fanii lui, îl văd capabil să mai prindă un mondial.Însă nu cu atitudinea pe care o are acum.Cerșește atenție și din păcate și penalty-uri ( în Anglia nu primea lovitura de pedeapsă pe care a primit-o în meciul cu Ghana!!), nu acceptă cu fair-play faptul că nu are nici un merit asupra reușitei unui coleg , vrea să fie titular cu orice preț timp de 90 de minute , se supără ca o prințesă când e pe margine judecând și denigrând antrenorul și conducerea clubului. Acest din urmă lucru îl va face prea puțin frecventabil pentru multe cluburi din Europa.De ce ? Pentru că pe unde a trecut a primit extraordinar de mult ajutor și sprijin.

Această lecție a ajutorului și sprijinulul , a faptului că poate fi folositor și în alt rol se pare că nu a învățat-o. Nu era ce era fără aportul unor colegi ca Ramos , Marcelo , Kross ( ca să-i amintesc doar pe cei de la Real ) care au stat în plan secund și nu au primit atâtea trofee individuale ca el ( Ramos ar fi meritat din plin un Balon de aur).

În loc să-și asume un nou rol , de mentor , de sfătuitor , preferă să lupte cu cei care îi sunt alături și prin asta să-și strice finalul de carierei.

P.S.: Fără el pe teren Portugalia s-a dezlănțuit , Bruno Fernandes dând o altă față echipe.Iar una peste alta a apărut un nou star: Goncalo Ramos.

Suntem martori la încă o dovadă a faptului că entropia funcționează : într-un colț de lume secetos suntem martorii unui campionat mondial de fotbal secetos.

Bine , mulți o să spuneți că până acum au fost multe surprize.Așa e , și să nu uităm că acesta e unul din motivele pentru care acest eveniment este atât de așteptat.Da , la capitolul surprize , nu ne putem plânge !!!

Însă în rest !!! Fotbalul spectacol a cam lipsit ! Au fost destule meciuri anoste , amorțite , monotone.Dacă nu era VAR-ul nu prea aveai ce comenta până acum ( este evident că și acesta trebuie reglementat mai bine).

E ciudat cum o inovație tehnologică se află mai mult în centru atenției decât cei care ar trebui să fie eroii acestei competiții: antrenorii și jucătorii.

Nu am văzut nimic nou adus jocului.Sunt de acord că fotbaliștii sunt tributari schemelor și automatismelor de la club.Dar mondialul trecut a venit cu schema Angliei la loviturile de colț , când jucătorii formau un trenuleț.

Nu am văzut până acum vreun jucător care să explodeze și să fie , la jumătatea competiției , declarat revelația turneului.Poate olandezul Gakpo , dar din punctul meu de vedere cam puțin.

În schimb marile echipe au ieșit cu blazonul șifonat , iar vedetele , cu mici excepții ( Modric, Mbappe , surprinzător Griezmann, Messi) , au rămas datoare sportului caruia îi datorează totul , colegilor de echipă și fanilor.

Noroc cu aceștia din urmă !!! Multă pasiune , culoare , bucurie de a fi împreună dincolo de bariere , entuziasm !!!

Aceasta ar fi o primă concluzie: lipsa entuziasmului din partea principalilor actori ! Banii pot cumpăra echipe , antrenori , jucători , pot îmbunătăți stadioane și condițiile de pregătire , dar nu pot cumpăra entuziasmul ! Poate jucătorii nu ar trebui să uite că primul motiv pentru care au pus piciorul pe o minge a fost bucuria de a juca !!!!

Peste câteva zile , pe rețelele de socializare , o să plesnim de patriotism. Nu vor lipsi poze ale diverselor locații frumoase din țară sau cu tricolorul , cum nu vor lipsi nici postările ceaunului plin cu fasole cu ciolan sau cele în care ne declarăm admirația față de unii înaintași.

Cu siguranță multe din acestea sunt sincere , însă nu pot să nu remarc ipocrizia, diferența între vorbe și fapte.

Unde era excesul de patriotism în februarie ? Când Puțin a adus războiul la granițele noastre unii dintre noi s-au înghesuit la pașapoarte pentru a pleca în țările pe care le înjurăm zilnic că ne asigură securitatea sub semnul NATO.

Unde este grija față de locurile minunate pe care le avem ? Nu e câmp, colț de pădure , margine de drum să nu fie pline de mizeria lasată de trecerea noastră pe acolo.Însă știm să criticăm mai bine decât oricine lipsa de acțiune a autorităților.

Ce fel de patrioți suntem fără spirit civic și gospodăresc ? Vrem ca țara asta să arate ca ” afară” , dar evaziunea o întâlnim în fiecare zi la orice pas , corupția nu poate exista fără corupători , iar hoția nu poate exista fără tolerarea ei de către cei din jur ( parcă noi avem o vorbă ” Hoț la hoț nu-și scoate ochii!” ).

Țara asta nu poate avea singură grijă de ea dacă noi nu o facem .Ce facem noi ? O dată la patru ani uităm să ne exercităm dreptul și obligația de a vota sau le vindem pentru o mămăligă😞, lasând-o pe mâna a tot felul de agramați, doctori făcuți la apelul bocancilor, farseuri sau nepoți.Bine, ne plângem de calitatea lor ! Dar noi suntem altfel ? Fugim de noțiunea de educație ( de orice natură ar fie ea ) ca dracul de tămâie.

Dacă vrem să fim patrioți măcar o zi , hai să nu mai dăm vina pe alții pentru că nu ne împlinim nu știu ce destin istoric.Destinul ni-l construim singuri.Da, e adevărat, câteodata ajutați. Dar nimeni nu va ajuta pe cineva atât de delăsător.

În această zi de 1 Decembrie să nu uităm ceva esențial. Suntem datori acestei Țări !!!

Aniversăm Marea Unire, iar România încă nu este Mare !!!!

Să tragi un șut la poartă și să câștigi Champions League , e noroc ! Însă echipa aceasta e plină de oameni talentați care muncesc din pasiune și își dau sufletul pe teren , altfel nu ar fi eliminat anul acesta tot Premier League-ul !!!

Nadal a avut noroc de un adversar facil în finală ! Talentul l-a adus în lumina reflectoarelor la 18 ani , iar munca și pasiunea l-au dus către 22 de trofee , într-o eră în care Federer și Djokovici i-au ținut o extraordinară companie .

M-am referit doar la ultimele două mari evenimente sportive pentru a evidenția ingredientele succesului.

La polul opus , aceste zile pentru suporterul român sunt un coșmar.Cred că niciodată naționala de fotbal nu a avut norocul să aibă o grupă așa ușoară. Talent , nu ducem lipsă.Tot timpul au apărut jucători care au promis , iar cei care au muncit cu pasiune au avut și succes ( și nu am să enumărm exemple).

Când vine vorba despre pasiune …odată ce jucătorul român a dat de primul contract , își ”trage” ultima mașină și primul ”accesoriu” feminin găsit în cluburi (vă rog să nu catalogati ca misogină această remarcă) și a atins succesul în viață.Ce mai contează așa zisul investitor , ce mai contează suporterii și spiritul echipelor ținut în viață de aceștia , ce mai contează sufletul comunității ( da , în cazul unor echipe acestea reprezintă sufletul acestora ) ?! El și-a atins scopul. Banul vine ușor , iar un campionat se mai poate aranja.Acum dacă mai pică și un contract în Arabia sau China și-a făcut treaba. Pentru a investi într-un bar și în trei-patru apartamente care să-i țină” accesoriul ”la salon și lui rangul de ” fotbalist devenit om de afaceri „e suficient.

Nu ar trebui judecați doar ei ! În nația noastră telentul și pasiunea se rezumă la ”frumosul mamei/bunicii!” , norocul la ” așa a vrut Dumnezeu !”, iar munca la ” merge și -așa!”. Totul în jurul nostru scârțăie , însă ei au șansa să ne arată că se poate , pentru că ei reprezintă modelele .Dacă modelele sunt strâmbe , lucrurile construite în jurul lor vor fi strâmbe strâmbe.Poate ar trebui să ne găsim modelele în altă parte ?

Dragilor, atât timp cât vă bateți joc de talentul vostru , vă dispare pasiunea , iar munca pentru voi e un blestem ( dacă joacă trei meciuri din trei în trei zile sunt obosiți!!! Liverpool a jucat 17 meciuri în două luni !!!!), norocul vă părăsește.

Și ce e mai rău , respectul celor din jur !

Natura umană e uimitoare ! Treptat , treptat războiul devine pentru mulți dintre noi o banalitate ! Treptat, treptat știrile vor fi dominate de plajele neîncăpătoare de la Mamaia , ambuteiajele de pe A2 și DN 1 și grătarele încinse în locuri neamenajate și interzise ( în ciuda climatului economic nefavorabil !!!).

Faptul că socoteala de acasă a lui Puțin nu s-a potrivit cu cea din târg nu prea e un motiv de a ne slăbi vigilența.

E adevărat, nu a reușit să ocupe Kiev-ul și să dărâme guvernul ucrainian , nu a reușit să rupă jumătatea de est a Ucrainei și nu a fost primit cu brațele deschise de o populație cu rădăcini slave.

Tot adevărat este că sperietoarea numită armata rusă , deși are încă rezerve imense , s-a dovedit o adunătură de răcani comandați de generali de tinichea . Am asistat la o lecție deschisă despre ce înseamnă incompetență , corupție și gargară inutilă !!! (poate învățăm și noi ceva !!!).

Una peste Puțin s-a trezit cu mai mult NATO , cu o alianță anti-rusă dincolo de granițele Europei și cu multe, multe opțiuni limitate de sancțiunile economice.

Însă dacă ne uităm pe cele două hărți , din 31.03. , respectiv 18.05., observăm că totuși un obiectiv e cât de cât în grafic : blocarea ieșirii la mare a Ucrainei. Marea Azov a devenit un lac rusesc, iar drumul spre gurile Dunării e deschis.Bătălia pentru Odessa , din punctul meu de vedere , va fi adevărata bătălie a acestui război ( Mariupolul a fost terenul de antrenament ).

Însă această direcție e și cea mai periculoasă pentru noi , pentru că la capătul ei suntem noi și Moldova.Adevărata noastră față va fi pusă la încercare în lunile care urmează.

Până cum ne-am descurcat. Am fost solidari cu refugiații , am realizat și reafirmat cât de importantă este apartenența la NATO și UE ( de mult nu s-a ridicat dorința noastră de a fi în cele două blocuri la cote atât de înalte).

Am mai reușit o mică victorie internă în această bătălie: odată cu uppercut-urile încasate de Puțin , numărul trolilor pro-ruși s-a topit.

Cu ochii ațintiți spre Moscova, care celebrează o zi mai târziu Ziua Victoriei ( așa sunt ei mai speciali!!!) sau spre Bruxelles unde se celebrează Ziua Europei (ar trebui să fim mai mândri de apartenența la aceasta!!!) , trecem destul de ușor peste adevărata semnificație pentru noi: Ziua Independenței.

Evenimentul de acum 145 de ani a marcat existența noastră ca stat de sine stătător. El a făcut parte dintr-un proces început în timpul lui Vladimirescu, accelerat de pierderea războiului Crimeei de către Rusia (sic!) și de slăbiciunea Imperiului Otoman, urmat de căderea celorlalte imperii la sfârșitul primei conflagratii mondiale și realizarea Marii Uniri.

Nu aș trece peste scurtul memento istoric fără a aminti că realizarea noastră face parte dintr-o serie de evenimente similare petrecute în Europa acelui secol: unificarea Germaniei și Italiei , independența Greciei , a Serbiei și a Bulgariei.

Din punctul meu de vedere procesul de consolidare a unui stat puternic continuă și azi.Aderarea la NATO și UE , garantând mai mult ca niciodată securitatea și prosperitatea , două lucruri pe care nu le-am avut , din punctul meu de vedere , niciodată asigurate la un așa nivel.Îi rog pe cei cărora această frază le-a picat greu să citească acest articol până la capăt.

Din păcate nu reușim să devenim independenți față de un blestem al acestei nații: autosuficiența ( încerc să găsesc un termen mai blând pentru prostie și nu găsesc!).

Acest week-end mi-a fost bucurat de un mesaj pe care am să-l rezum astfel: avem nevoie de cuvânt! De întoarcere la citit, la curiozitate sănătoasă, la iscodire , la setea de a ne lumina mintea !

Ar trebui creată o campanie națională , în genul celor care recomandă consumarea a minim doi litri de lichide pe zi, campanie care să recomandă cititul de carte ( nu de articole dubioase pe rețele sociale).

Când vom reuși să redescoperim exercițiul iscodirii pentru consolidarea cunoașterii și valorificării potențialului pe care-l avem ( suntem un mare exportator de creiere) vom reuși cu adevărat să fim independenți.