Etichetă: agora

Ultima perioadă , pentru o mare parte din noi, evenimentele principale au fost meciurile echipelor naționale de fotbal , de seniori și tineret, ale României.Dincolo de rezultate m-a frapat altceva.Și anume cât de bine reprezintă fotbalul națiunea noastră!

Cu actualul antrenor am mai ratat o calificare, iar acum o ratăm cu brio pe a doua.La prima ratare am găsit scuza tinereții, a lipsei de experiență și , nu-i așa , dacă vrem performanță trebuie să existe continuitate după modelul echipelor din vest.Nimic mai adevărat! Numai că echipele din vest nu numesc antrenori pe cineva fără un back- ground profesional solid și certificat.Noi l-am numit pe Rădoi, reprezentant al unei generații care a produs mai mult decepții ( semifinala Stelei din 2006 și Europeanul din 2008 fiind mult prea puțin față de potențialul ei!) și fără certificări profesionale la standarde europene ( cu bac-ul și licența de antrenor obținută la Chișinău pentru că la noi nu a putut trece pragurile minime acceptate) .Și aici prima asemănare, șmecheria, dublată de celebrul slogan ” Las-o bă că merge așa!”.

Plecând de aici ajungem la a doua asemănare, suficiența.Probabil conducătorii își găsesc acum tot felul de scuze gen ” noi am făcut tot ce ne stă în putință, am creat condiții…”.Nici nu e greu să realizezi aceste lucruri.La nivelul de mediatizare la care a ajuns fotbalul azi nu banii sunt problema, ci ceea ce construiești cu ei.Ce-au construit cei care au condus destinele acestui sport în ultimii treizeci de ani? ( întrebarea este valabilă pentru toate federațiile, pentru că dezastrul e la fel de mare peste tot).Știm cu toții răspunsul la acestă întrebare și tot cu toții observăm ce se întâmplă.Cum ajunge cineva într-o poziție imediat nimic nu mai contează .” Am ajuns acolo unde am vrut.Gata!” Și atunci ce putem să-i cerem unui jucător de la o echipă modestă din liga a II- a engleză cu trei goluri în șaisprezece meciuri jucate din treizeci și opt de etape? A venit și când era mai mare nevoie a dovedit ”că e bărbat”,” că a luptat” lăsând echipa în zece când nu trebuia, în schimb în mintea lui arbitul l-a nedrăptățit, iar vreo „pisi” ofteză adânc la poza lui cu moaca încrâncenată de bărbat ajuns.Nu e visul tuturor să ajungem să muncim în Anglia?!

Și așa ajungem la cea de a treia asemănare, nerespectarea/lipsa valorilor.În acest sport, ca și în celelalte trăim din amintiri.Nu uităm travaliul lui Munteanu sau Klein, tenacitatea lui Hagi și Lăcătuș , fair-play-ul lui Boloni și a lui Belodedici , creativiatea lui Dumitrescu sau Balaci. Muncă, ambiție, respect, inventivitate.Da , aceste lucruri ne-au definit, dar din păcate începem , pe zi ce trece, să nu le mai regăsim deși le căutăm.Nici nu le vom mai găsi atât timp cât în funcția de antrenor al echipei de tineret, cu alte cuvinte mentorul acestor copii, este un fost jucător, taletat nimic de zis, suspendat doi ani pentru consum de droguri și dopaj.

Putem să căutăm scuze, altă meteahnă națională toxică, dar nimeni nu ne va scoate din prăpastia în care ne afundăm dacă nu renunțăm la aceste metehne.

S-a făcut un an de când viețile tuturor au fost date peste cap.În acest timp ne-am confruntat cu amenințări asupra sănătății noastre, cu frica de moarte, cu instabilitatea financiară și securitatea locurilor de muncă.Deși nu sunt riscuri/temeri pe care nu le conștientizăm și care nu fac parte din cotidianul nostru, toate au apărut la pachet și cu o intensitate neașteptată.

Ultimul an a pus la încercare puterea și limitele fiecăruia.Firesc am reacționat diferit în funcție de capacitatea de a ne adapta și a ne stăpâni emoțiile, de abilitatea de a gestiona crize, de reziliența la schimbare sau ,de ce nu, de gradul de încredere pe care-l avem în cei din jurul nostru (famile, prieteni, colegi, colaboratori).

După un an de pandemie cotidianul ne găsește mai încrâncenați (ținem cu dinții de opiniile noastre declarând supremația acestora asupra altora , nu înainte de a le aminti celor care nu sunt de acord cu noi cât de retrograzi sunt), mai dezbinați ( și politicul și-a adus din plin contribuția la acest lucru prin promovarea ciolacilor, ludovicilor și șoșoacelor), mai egoiști.

Sunt o fire extrem de optimistă și energică dar sunt momente în care obosesc văzând ușurința și lejeritatea prin care ne închidem în propriul eu.Ce mi se poate întâmpla dacă ascult și analizez un alt punct de vedere?Eu până acum nu am pățit nimic!!!

Respectul opiniilor, dialogul constructiv, colaborarea au fost înlocuite de comoditatea utilizării iraționale a internetului eliminând , din comoditate , utilizarea celui mai complex instrument creat de natură sau Dumnezeu, creierul.

Suntem la granița unor schimbări importante.În creuzetul acestor schimbări se resetează valori, atitudini, comportamente.Sper ca omenia și încrederea în noi și semenii noștri să iasă mai întărite și să stea la baza unei lumi mai bune așa cum ne-o dorim cu toții.

Așteptarea însă nu e de ajuns.Firesc se naște întrebarea ‘‘Ce am învățat în acest timp?” Acest moment de introspecție ne-ar ajuta să depășim mai ușor aceste evenimentele din jurul nostru și ar fi un prim pas spre acțiune gândidu-ne ”Am schimbat ceva la mine în ultimul an?”

– Ești o persoană retrogradă! Din cauza oamenilor ca tine țara asta bate pasul pe loc!

Da, așa mi s-a spus zilele acestea pentru că nu am tolerat un mic gest de impolitețe, de șmecherie românească.Stăteam la rând la casă, într-un market ,când un individ s-a băgat peste rând pentru a cumpăra țigări, în timp ce eu cu o pâine și un puști cu o pungă de chipsuri respectam regulile de conviețuire așa cum ne-au fost ele inoculate de cei șapte ani de acasă.Atrăgându-i politicos atenția, nu numai că mi-a adresat cuvintele de mai sus , dar le-a rostit și pe un ton agresiv crezând că voi ceda în fața acestui tip de bullying.Ghinion! Nu s-a întâmplat și nervos s-a așezat la rând motivând că are o urgență.Dacă avea o urgență nu știu atunci de ce s-a oprit să cumpere țigări???

Zilnic observăm și tolerăm astfel de lucruri:

• parcarea pe locurile destinate persoanelor cu dizabiltăți
• traversarea străzii fără să ne asigurăm , eventual și cu o pereche de căști pe cap
• nerespectarea marcajelor de parcare astfel încât sunt ocupate două locuri în loc de unul
• conversații telefonice , când stai la rând , ascultând tot felul de povești despre viața de familie sau profesională care ar trebui păstrate într-un cadru restrâns

Și lista probabil poate continua.Genul acesta de lucruri mărunte aparent fără mare impact devin obiceiuri/cutume de care nu mai putem scăpa.Adăugăm la acestea slăbiciunile justiției , carențele educației , lipsa oricărui tip de infrastructură și avem oglinda apariției culturii șmecheriei naționale .La început aceste lucruri au reprezentat un fel de supraviețuire într-o lume în schimbare.Mai apoi s-au transformat în ”las’ că merge și așa”.Acum șpaga, băgatul în față, lucrul făcut cu jumătăți de măsură,bullyingul verbal sunt deja boli ale societății în care trăim .Culmea suntem nemulțumiți de ea!!!

Cum ne vindecăm? În primul rând prin a reconsidera modul în care ne raportăm la conviețuirea în comun, prin a realiza că nu Soarele se învârte în jurul nostru și nu în ultimul rând prin a lua poziție când întâlnim comportamente ca cele descrise mai sus.

Nu pot să spun că în timpul dialogului cu individul respectiv m-am simțit bine.Dar, am avut un sentiment de satisfacție când l-am văzut spășit trecând la rând, acceptând astfel tacit că a greșit , și când am văzut zâmbetul ștrengăresc al puștiului ( copiii înțeleg mai bine decât adulții sensul bullying-ului).

De-a lungul timpului am fost judecat și etichetat mai mult sau mai puțin apreciativ, dar niciodată ca fiind retrograd.Am considerat că acea zi nu a trecut degeaba.De ce? Pentru că am repurtat o mică victorie în fața acestei boli numită șmecherie ieftină.În acea zi am făcut alt gen de educație !!!

Iarna a trecut fara zapada sau ger naprasnic ( acum mi-e dor de un cod rosu) si cu temperaturi primavaratice.

Acum primavara asta frumoasa este vaduvita de plimbarile prin parcuri sau iesirile la iarba verde., iar sarbatorile au gust fad fara bucuria revederii cu cei dragi.

In curand va veni vara iar atentia de la vacante fericite petrecute pe la noi sau prin lume va fi canalizata spre lupta crunta dar necesara pentru redresare si adaptarea la noua situatie.

Spre toamna ne vom pregati, conform specialistilor , pentru un al doilea val al pandemiei, iar in cazul nostru pentru a decide cum vom continua ca tara.

Desigur toate vocile trebuie ascultate, desigur interesele tuturor trebui armonizate si atinse. Dar parca ne ajunge sa vedem ca nimeni nu are curajul sa eficientizeze aparatul de stat , sa spuna un NU mare coruptiei.Ne ajunge sa vedem ca politia nu este capabila sa impuna legea, si in cazul unor minoritati se vorbim prea mult despre drepturile lor dar nu si despre obligatiile lor .Ne-am saturat de portavoci ( politicieni, politruci infipti in functii pe viata , ziaristi si deontologi ” independenti” ) tributari unui limbaj nationalist-proletar conform caruia suntem prea buni si numai din cauze oculte stiute doar de straini nu putem fi buricul pamantului. Realitatea e ca nu am fost niciodata buricul pamantului, iar atunci cand am avut vreo realizare s-a datorat in primul rand unor conjuncturi externe si ,da, unor oameni vizionari care au fost la locul potrivit in momentul potrivit.Din pacate ultimii ne lipsesc.

Acest stil de leadership generat de 40 de ani de comunism , dublat de atitudinea smechereasca fata de educatie ne tine in loc , si culmea, genereaza frustrarea ca nu suntem la fel cu cei la al caror statut jinduim.

Avem de ales intre a fi obiectivi, echilibrati, solidari si altruisti si intre a face din furatul caciulii de catre noi insine sport national.

Sper ca sfarsitul anului sa ne gaseasca gandind ca in ciuda a tot ce ce intampla am castigat , ca nu a fost un an furat.

Zappand azi incercand sa gasesc ceva demn de urmarit pentru a alunga plictiseala, pentru cateva secunde am trecut si peste un canal al celui mai ipocrit trust media din Romania , unul din principalii vinovati pentru dezbinarea si lipsa de valori promovata si nu in ultimul rand pentru blocarea intr-un anumit status-qou atemporal a unei mari mase de cetateti ai acestei tari.Ca de obicei ura, mesaje rupte si jumatati de realitati ajustate pentru a hrani acea masa despre care vorbeam mai sus.

Nu am putut sa nu ma gandesc ce fel de oameni sunt cei care isi castiga painea din asa ceva.Pana unde poti sa ajungi ca sa poti sustine astfel de lucruri.M-am intrebat cat cred din ceea ce spun acei oameni.

In aceasta perioada in care masca devine un accesoriu vestimentar obligatoriu , am realizat ca si fara acestea noi zilnic am afisat diferite masti, contruindu-ne realitati/identitati paralele , fara a avea curajul sa fim noi insine.Unii nu vor renunta le ele.Altii intelegand adevarul acestor zile o vor face cu siguranta.

Daca putem castiga ceva dupa tot ce ni se intampla e sa incercam sa scapam de :

• masca superficialitatii – ” lasa ca merge si asa”
• masca indiferentei – ” ce-mi pasa mie, nu e treaba mea”
• masca atotcunoscatorului – ” lasa ca stiu eu mai bine, habar nu ai”
• masca suficientei – ” la ce sa mai invat ceva , ma descurc bine si asa”
• masca victimei – ” din cauza asta nu am reusit ,nimeni nu ma ajuta”

Si probabil mai sunt si altele.De un singur lucru sunt sigur: eu nu le voi mai tolera .

Cu fiecare zi care trece incepem sa contabilizam urmarile aceste crize.Zilnic inghitim cu stoicism pastila amara despre numarului celor infestati si a victimelor , despre consecintele economice.

Dupa impactul brutal au inceput sa apara si primele massuri ,cam timide, dar arata ca blocajul initial a fost depasit.Colaborarea , solidaritatea umana ne-au ajutat sa depasim acest blocaj.

Probabil in culise se poarta consultari si negocieri dure pentru a identifica solutiile corecte si pentru a le armoniza cu cele ale altor state pentru ca revenirea sa fie cat mai rapida.

Din pacate noi depindem de o clasa politica invechita si in totala disonanta cu realiatile si asteptarile noastre.Poate in ceasul al doisprezecelea intelegem ca populismul costa , nu e o solutie salvatoare.Poate realizam ce se putea face cu banii imprumutati pentru a plati un sistem bugetar nefunctional , prost organizat , plin de pile si relatii lipsite de competente.

Din punctul meu de vedere solutiile sunt:

• investitiile – pentru inceput in sistemul sanitar , dar si in infrastructura pentru a nu pierde investitori, pentru ai atrage pe cei care vor parasi China, pentru a folosi surplusul de forta de munca revenit din Europa
• facilitati pentru investitori – pentru a relua activitatea, pentru a nu intra in insolvente si faliment si genera alte blocaje
• reducerea taxelor pe munca – pentru a nu ne trezi cu reduceri de salarii , somaj si pentru a genera un nivel de venit care sa mentina un nivel de consum optim.Oamenii trebuie sa-si plateasca ratele si utilitatile.Amanarea lor e o solutie temporara, dar pe termen ceva mai lung poate impovara mai mult oamenii si va genera alte blocaje.TVA -ul si fondurile europene vor deveni cele mai sigure surse de venit pentru stat
• redistribuirea / reforma aparatului bugetar
• justitie reala – in perioada aceasta cu focus pe infractionalitatea economica.Daca dai amenzi si nu le incasezi ajungi in situatia de la Tanderei, stat in stat, zero justitie, zero respect pentru aceasta si pentru statul roman .Nu armata trebuie sa rezolve treburile marunte a unui targ amarat.

Nu sunt specialist si ca urmare cele de mai sus nu sunt recomandari sau sfaturi.

Reprezinta speranta ca dupa aceste evenimente vom reveni la o normalitate mai buna.