Păcăleala

Am simțit multă ipocrizie de ziua națională.A fost o sărbătoare în care am prezentat tehnica militară (inutilă prin numărul prea mic) precum puștii care primesc cadou o mașinuță nouă și imediat ies cu ea în fața blocului să se laude.A fost o sărbătoare a Unirii într-un moment în care suntem mai dezbinați ca oricând.

Suntem ardeleni sau mitici, olteni sau moldoveni, ortodocși sau catolici, steliști sau dinamoviști, bugetari sau privați, vaccinați sau nu, evazioniști sau plătitori de taxe.Suntem ce vrem în funcție de interese personale mai mult sau mai puțin meschine.

De fapt , de ceva vreme nu mai avem ce să sărbătorim.Orice demers de a face/construi ceva se izbește de zidul separării menționat mai sus.Nu poți să faci nimic în țara asta pentru că imediat supărăm nu știu ce bugetari sau încălcăm nu știu ce morală creștină de care nu a auzit nimeni până acum.În tot acest timp cineva mai inventează un mod de a păcăli statul , pentru că nu-i așa , acesta nu face nimic.Și acest lucru este adevărat-uite sunt aproape patru luni de când țara asta funcționează fără un guvern funcțional.

Ce uităm e următorul lucru.În momentul în care păcălim pe cineva ne păcălim și pe noi.”Păcăleala” va produce , direct sau indirect, printr-o acțiune nefinalizată sau prost executată, un blocaj unde te aștepți mai puțin.Ori aceste blocaje produc disfuncționalități mai mici sau mai mari și afectează într-un fel sau altul și pe cel care a inițiat „păcăleala”.

E plin de astfel de lucruri în jurul nostru.Fiecare știe un exemplu.Toate aceste lucruri, în loc să ne ajute să construim o țară așa cum ne dorim și pe care să o sărbătorim mândri , produc frustrări, furie și ceea ce vedem cu toții, dezbinare.

Să sperăm că poate anul viitor vom începe să ne vindecăm.Pâna atunci fugim de realitate, precum struții care bagă capul în pământ, pozându-ne sub luminițele Crăciunului, ascunzând „păcăleala” fiecăruia dintre noi în spatele unor ziduri construite fără fundație.