„Nu se face nimic” , „suntem o țară de lași „, „am fost furati”, „străinii își bat joc de noi”, „suntem o țară săracă „, „va fi criză „, „nu mă simt apreciat”, „înainte era mai bine„(despre ultima expresie am să scriu un articol separat)…
Probabil expresiile vă sunt cunoscute și cu siguranță mai putem adăuga câteva. Încercând să provoc dialogul întreb cine sunt responsabili de aceste lucruri. Răspunsul vine invariabil și dacă s-ar putea paria pe el aș fi milionar: „Ăia” ( a se citi : politicienii , americanii , europenii, oculta mondială, rușii, șefii , etc.)
Întotdeauna există și un sâmbure de adevăr atât în expresiile menționate, cât și în răspunsurile primite . Imediat adresez întrebarea de 1000 de puncte ( care-mi atrage atât „oprobiul” audienței , pentru aparenta lipsă de empatie , cât și respectul unui altfel de partener de dialog ): „Și partea ta de vină / responsabilitate unde e?”.
Șocul întrebării ,de-o normalitate mai mult decât evidentă pentru cei care au exercițiul gândirii critice, se citește pe chipul auditoriului.
De ce? Pentru că e mai ușor și confortabil să găsim vinovăția la alții .Bun , poate așa e în unele situații. Dar oare noi prin superficilitate, comoditate, ignoranța, lipsa curajului de a cere sfaturi și ajutor, lipsa apetenței pentru educația continuă, ego , înghițirea fără discernământ și cercetare atentă a tot felul de bias-uri , adoptarea jumătăților de măsură nu avem responsabilitate pentru realitățile (mai mult sau mai puțin subiective) menționate la început?
După scurte debate-uri , înțelegând/acceptând, mai mult sau mai puțin și responsabilitatea individuală văd reacții diferite: uimire , șocul unii adevăr simplu, nedumerire , ocolirea privirii, destrămarea soclului unor ego-uri, respingere și luptă cu ei însăși.
Totodată aud și o expresie care începe să sune a blestem „Nu m-am gândit ” (și despre asta intr-un articol separat).
Cum rezolvăm această situație? Astăzi am primit un răspuns super deștept: „vom reuși acest lucru când ne vom folosi nuca (aluzie fină la forma creierului) și ne vom elibera, vom rupe chingile fricilor care ne înconjoară!„
După acest răspuns mi-a mai venit o întrebare în minte: de ce așteptăm de la alții să dea dovadă de leadership dacă noi nu aven timp de leadership-ul propriei persoane?
Mulțumesc , Nicu !
Primul pas 