Nu știu dacă am reușit să asociez o imagine cât mai sugestivă titlului ales ! Știu că această imagine reprezintă o parte din lucrurile pe care le-am trăit în copilăria și adolescența mea! Cel puțin o dată la câteva zile trebuia să stai la coadă .Ba la ulei , ba la carne , lapte sau pâine.Și de fiecare dată , inclusiv pentru pâine , primeai cât ți se dădea , nu cât aveai nevoie.
La această imagine ar trebui adăugate și altele: blocuri lipsite de lumină , căldură sau apă caldă , străzi pustii pe care jucam fotbal pentru că nu avea toată lumea mașină , iar cei care aveau le țineau parcate pentru că nu aveau combustibil , televizoare pe post de suport de bibelouri pentru că programele erau aproape inexiste și acelea care erau preamăreau partidul comunist.
Tabloul acelor vremuri nu ar fi complet fără a vorbi despre lipsa libertății de expresie , nepotism ( nu puteai ajunge undeva decât dacă erai rudă sau cunoștei pe cine trebuie ) , corupție ( nu se întâmpla nimic până nu aveai un pachet de țigări străine sau o hârtie de o sută de lei ) , micile furtișaguri din fabrici care întrețineau un troc permanent ( ” dă-mi o bujie și eu îți dau o sticlă de ulei pe care o obțin în schimbul unei perechi de șosete!”) , peticeli ( ” las-o că merge așa!” a apărut pentru că nu existau piese de schimb sau dacă erau nu erau suficiente sau bune ) , grija pentru sănătate (eram vaccinați cu aceeași seringă , acul schimbându-se odată le trei -patru injecții ) , iar în ultimii ani dinainte de ’89 îngrijorarea unora pentru lipsa comenzilor și calitatea produselor pe care le făceau.
Și cu toate acestea mulți din cei care stăteau la cozi repetă căzuți în transă ” Înainte era mai bine !” .Asta poate nu ar fi o problemă așa mare .Există nostlagii după anii tinereții , maturității și în cazul unora , după regimul trecut.
Șocant pentru mine a fost când acest mesaj a început să fie promovat , uneori cu o convingere bulversantă , de generații care nu au trăit nici o clipă acele realități, dar care au auzit acest mesaj rostit cu fermitate la părinții lor.Și nu-i așa : cum să nu ai încredere în părinții tăi !?!!
Am început să mă întreb și să întreb de unde această nostalgie păguboasă mai ales că era lipsită de vreo logică solidă.Răspunsurile au venit invariabil:
– Atunci se muncea , toată lumea avea o casă și avea de muncă !
– Bine și acum nu se muncește ! Toți avem o casă , iar locuri de muncă sunt destule! răspund invariabil.
– Da , dar ni le dădea statul! vine răspunsul din partea aproape a tuturor interlocuitorilor.
În acest ultim răspuns se află cheia multor lucruri care șchioapătă acum.Comunismul a blocat , a dezactivat capacitatea de a gândi și a lua decizii în numele nostru.De aici eșecul anilor nouăzeci și neadaptarea la noile condiții.Așteptam ca alții să gândească și să facă lucruri pentru noi.
Ei bine , pe acest teren , populismul are priză.Da, populismul e prețul pe care-l plătim ca alții să gândească și să i-a decizii în locul nostru.Care sunt efectele acestui lucru ? Păi corupție , nepotism , lipsa meritocrației , proasta gestionare a banului public și lista continuă cu toate lucrurile care nu ne convin.
Practic suntem într-un cerc vicios pentru că nu vrem să gândim și așteptăm de la alții să facă lucrurile în locul nostru.În schimb e mai ușor să spunem ” Bine , dar singur nu pot schimb nimic ! ”
Primul pas 