Categorie: agora

Fericire, mască, stare de bine, malițiozitate, bucurie, pericol, optimism, atu, fericire, cel mai frumos accesoriu.

Acestea sunt raspunsurile pe care le-am primit atunci cand am discutat despre a zâmbi .Am realizat astfel , pentru a nu știu a câta oară, că indiferent de starea de spririt a interlocuitorului, toate răspunsurile sunt corecte.

Așteptam ca răspunsurile să fie exclusiv pozitive, însă după cum puteți vedea putem asocia acest gest și unor lucruri care ne fac să ne simțim mai puțin bine.

Cu toții am trecut prin situații mai puțin plăcute și atunci , unii dintre noi am ales să purtăm masca unui zâmbet decât imaginea unui om aflat în dificultate.Cu alte cuvinte am ales să ne repoziționăm mindset-ul pe ” Asta e!Merg înainte! ” Însă în opinia mea, aceasta nu este o mască , ci o stare de spririt pozitivă ( ceea ce de fapt și este zâmbetul ) care ne diferențiază de cei din jur și ne dă energia de a continua, de răzbi și la final de a realiza ce ne-am dorit.

De-a lungul timpului am constatat că un zâmbet , indiferent de imaginea care o asociem acestuia, este cheie tuturor lucrurilor bune care ni se întâmplă.Când zâmbim spargem bariere, dialogurile noastre sunt mai sincere, mai constructive , transmitem energie pozitivă, de ce nu descurajăm atitudinile reactive și rău intenționate .Când zâmbim oferim recunoaștere, acordăm sprijin, încurajăm, oferim căldură , prietenie , dragoste. Când zâmbim răzbatem mai ușor obstacole, găsim sprijin acolo unde ne așteptăm mai puțin, legăm prietenii și , de ce nu, găsim un mod de a fi mai umani într-o lume dată peste cap.

Zâmbetul dă valoare lucrurilor pe care le facem.În timp am observat că , indiferent de gradul de încărcare profesională și personală oamenii valoroși nu uită să-ți adreseze un zâmbet. De ce? Pentru că ideea sau sfatul împărtășit poate nu-ți sunt de folos , dar zâmbetul este un atribut uman și un semn de empatie, sprijin și solidaritate cu un camarad care împărtășește aceleași situații , trăiri , eforturi.

Prietenie, sprijin, solidaritate, proactivitate, dialog constructiv, recunoaștere.Valori pe care le căutăm și în jurul cărora ne asociem pentru a ne realiza obiectivele/idealurile.

Și atunci de ce nu îndrăznim să facem din zâmbet o valoare pe care să o împărtășim și în jurul căreia să construim ???

P.S.: Thx B!

Observ tot mai des în jurul meu ceva ce-mi dă teribil de gândit.

Ori de câte ori începi o sintagmă care conține cuvântul ” educație ” în jur se produce un mic tsunami.Nu contează despre ce fel de educație vorbești: rutieră, religioasă, sexuală, financiară, antreprenorială , școala în sine.

Imediat păreri pro și contra, mai mult sau mai puțin argumentate, apar spuse pe tonuri vehemente.

Într-un dialog recent , susțineam oportunitatea ca în anii terminali de liceu ( clasa a XII a ) sau facultate să se susțină cursuri de educație financiară și antreprenorială , dând astfel o șansă suplimentară ,celor care intră în realitatea nefardată a vieții economice/pieței forței de munca, de a se adapta la aceasta și, de ce nu , să aibă curajul de a deveni mici antreprenori.

Unul din răspunsuri a fost năucitor, mai ales că a venit din partea unuia din cei mai tineri participanți la dialog: ” Eu nu sunt de acord! Eu vreau să fiu plătit bine și atât ! Nu mă interesează să învăț despre aceste lucruri!„

Nu am să comentez răspunsul, fiecare dintre voi va face acest lucru, însă constat că deși cu toții avem întrebări despre ce se întâmplă în jurul nostru atunci când primim răspunsuri, mulți dintre noi, băgăm capul în pământ ca struții , fugind de realități și preferând să trăim , nemuritori și reci, în bula noastră , în zona noastră de confort, plină de scuze și de vini aruncate către alții.

Din păcate, într-o societate efeverscentă, în formare ca a noastră , nevoia de educație , clamată de toți, devine o sperietoare pentru foarte, foarte mulți.

Da, educația este o spaimă pentru toți cei care nu văd utilitatea ei, nu vor responsabilități, doresc să cunoască succesul facil ,și de multe ori efemer , construit pe valori și principii mai mult sau mai puțin morale.

Totodată, lipsa educației , este o spaimă pentru cei care doresc să trăiască într-o societate modernă, mai civilizată și mai prosperă.

” Înainte am lucrat în industria organizării de evenimente” , ” Am lucrat în aeroport”, ”Am fost bucătar” , ” Încă o scumpire, este a treia de la începutul anului”, ” Iar se supără clientul dacă îl anunț că s-a schimbat prețul”, ” Clientul m-a anunțat că după Paște închide business-ul”

Sunt mesaje, frânturi din dialogurile care le aud în jurul meu din ce în ce mai des și reprezintă semnul că ceva în jurul nostru scârțâie.Tabloul este completat de știri de genul ”economia germană a scăzut cu 5% în 2020”, ” producția industriala a României a scăzut cu 2,3%”, ”fabrica de la Pitești se închide pentru două săptămâni ”.

Nu sunt un expert în economie dar din câte înțeleg povestea stă cam așa:

• dacă în 2019 era în piață o masă monetară X și un număr de bunuri și servicii N, atunci prețul unui produs/serviciu era X/N
• în 2020 numărul de bunuri și servicii a scăzut , ca urmare au existat N-2, însă masa monetară să presupunem că a rămas aceeași X , atunci prețul unui bun/serviciu a fost X/(N-2), evident mai mare ca cel de anul trecut
• ce se întâmplă anul ăsta? Producția nu e relansată , ca urmare sunt N-3 bunuri/servicii, iar masa monetară a crescut ca urmare a cheltuielilor medicale neplanificate și a subvențiilor acordate sub diverse forme, deci vorbim de X+1 bani.Așadar prețul unui bun/serviciu este (X+1)/(N-3), evident mai mare ca cel din 2020 și mult mai mare ca în 2019.

Când se va termina furtuna aceasta? Bineînțeles, când economia va recupera decalajul de bunuri și servicii produse echilibrând deficitul în niște cote rezonabile.Ceea ce înseamnă, dacă alte tulburări nu apar (conflicte armate, catastrofe naturale) sau sunt ținute sub control ( războiul economic americano-chinez), din punctul meu de vedere, decalajul va dura cel puțin doi ani.

Însă , ca să poți reface o economie trebuie să blochezi cauzele și să ai o populație sănătoasă care să fie capabilă să reia activitatea în condiții de siguranță. Nici nu mă mai miră de ce state ca Anglia, SUA, Israel au făcut eforturi pentru a vaccina cât mai mulți oameni (deja peste 50% din populație).Înțeleg că indiferent de credințe, culoare politică, dincolo de teorii ale conspirației economia reală nu iartă pe nimeni și știu că nu pot subvenționa la nesfârșit lipsa de de productivitate și competitivitate.

În schimb, noi ne pierdem timpul ascultând lamentări psd-iste, urmărim aventurile oilor liberale tranformate în lupi, plângem de milă prințeselor usr-iste și zâmbim balcanic la bălăcăreala șoșocilor. Nimeni , dar nimeni , nu vine să explice lucrurile care se întâmplă în jurul nostru și adevărata lor miză.Nu trebuie să fim deranjați , nu trebuie să ni se schimbe feng-shui-ul, trebuie să petrecem sărbătorile în liniște.E mai important să știm că găsim cozonaci la supermarket și cât de pline vor fi plajele.

Absurdul acestor zile l-am trăit când la radio am auzit următorul mesaj promoțional ”cumpără o mașină și salvezi o țară”.Campania se referea la un autoturism asiatic produs evident în afara României.Cinic!!Alții știu despre noi că avem vocație de consumatori.Păi evident că nu vor deschide o fabrică la noi.Nu avem nici infrastructură, iar despre educație economică și civică ce să mai vorbim.

Nu-mi rămâne decât să aștept inevitabila intervenție a guvernatorului Băncii Naționale care ne va spune că s-au scumpit cartofii!!!O fi bine în bula noastră?

Poate după cozonaci și petreceri la mare vaccinăm și noi ceva!

P.S.: încă odată subliniez faptul că scurta analiză economică pe care am făcut-o nu este a unui expert. Ca urmare, comentariile, care să clarifice mai bine situația economică sunt bine venite.

Ultima perioadă , pentru o mare parte din noi, evenimentele principale au fost meciurile echipelor naționale de fotbal , de seniori și tineret, ale României.Dincolo de rezultate m-a frapat altceva.Și anume cât de bine reprezintă fotbalul națiunea noastră!

Cu actualul antrenor am mai ratat o calificare, iar acum o ratăm cu brio pe a doua.La prima ratare am găsit scuza tinereții, a lipsei de experiență și , nu-i așa , dacă vrem performanță trebuie să existe continuitate după modelul echipelor din vest.Nimic mai adevărat! Numai că echipele din vest nu numesc antrenori pe cineva fără un back- ground profesional solid și certificat.Noi l-am numit pe Rădoi, reprezentant al unei generații care a produs mai mult decepții ( semifinala Stelei din 2006 și Europeanul din 2008 fiind mult prea puțin față de potențialul ei!) și fără certificări profesionale la standarde europene ( cu bac-ul și licența de antrenor obținută la Chișinău pentru că la noi nu a putut trece pragurile minime acceptate) .Și aici prima asemănare, șmecheria, dublată de celebrul slogan ” Las-o bă că merge așa!”.

Plecând de aici ajungem la a doua asemănare, suficiența.Probabil conducătorii își găsesc acum tot felul de scuze gen ” noi am făcut tot ce ne stă în putință, am creat condiții…”.Nici nu e greu să realizezi aceste lucruri.La nivelul de mediatizare la care a ajuns fotbalul azi nu banii sunt problema, ci ceea ce construiești cu ei.Ce-au construit cei care au condus destinele acestui sport în ultimii treizeci de ani? ( întrebarea este valabilă pentru toate federațiile, pentru că dezastrul e la fel de mare peste tot).Știm cu toții răspunsul la acestă întrebare și tot cu toții observăm ce se întâmplă.Cum ajunge cineva într-o poziție imediat nimic nu mai contează .” Am ajuns acolo unde am vrut.Gata!” Și atunci ce putem să-i cerem unui jucător de la o echipă modestă din liga a II- a engleză cu trei goluri în șaisprezece meciuri jucate din treizeci și opt de etape? A venit și când era mai mare nevoie a dovedit ”că e bărbat”,” că a luptat” lăsând echipa în zece când nu trebuia, în schimb în mintea lui arbitul l-a nedrăptățit, iar vreo „pisi” ofteză adânc la poza lui cu moaca încrâncenată de bărbat ajuns.Nu e visul tuturor să ajungem să muncim în Anglia?!

Și așa ajungem la cea de a treia asemănare, nerespectarea/lipsa valorilor.În acest sport, ca și în celelalte trăim din amintiri.Nu uităm travaliul lui Munteanu sau Klein, tenacitatea lui Hagi și Lăcătuș , fair-play-ul lui Boloni și a lui Belodedici , creativiatea lui Dumitrescu sau Balaci. Muncă, ambiție, respect, inventivitate.Da , aceste lucruri ne-au definit, dar din păcate începem , pe zi ce trece, să nu le mai regăsim deși le căutăm.Nici nu le vom mai găsi atât timp cât în funcția de antrenor al echipei de tineret, cu alte cuvinte mentorul acestor copii, este un fost jucător, taletat nimic de zis, suspendat doi ani pentru consum de droguri și dopaj.

Putem să căutăm scuze, altă meteahnă națională toxică, dar nimeni nu ne va scoate din prăpastia în care ne afundăm dacă nu renunțăm la aceste metehne.

S-a făcut un an de când viețile tuturor au fost date peste cap.În acest timp ne-am confruntat cu amenințări asupra sănătății noastre, cu frica de moarte, cu instabilitatea financiară și securitatea locurilor de muncă.Deși nu sunt riscuri/temeri pe care nu le conștientizăm și care nu fac parte din cotidianul nostru, toate au apărut la pachet și cu o intensitate neașteptată.

Ultimul an a pus la încercare puterea și limitele fiecăruia.Firesc am reacționat diferit în funcție de capacitatea de a ne adapta și a ne stăpâni emoțiile, de abilitatea de a gestiona crize, de reziliența la schimbare sau ,de ce nu, de gradul de încredere pe care-l avem în cei din jurul nostru (famile, prieteni, colegi, colaboratori).

După un an de pandemie cotidianul ne găsește mai încrâncenați (ținem cu dinții de opiniile noastre declarând supremația acestora asupra altora , nu înainte de a le aminti celor care nu sunt de acord cu noi cât de retrograzi sunt), mai dezbinați ( și politicul și-a adus din plin contribuția la acest lucru prin promovarea ciolacilor, ludovicilor și șoșoacelor), mai egoiști.

Sunt o fire extrem de optimistă și energică dar sunt momente în care obosesc văzând ușurința și lejeritatea prin care ne închidem în propriul eu.Ce mi se poate întâmpla dacă ascult și analizez un alt punct de vedere?Eu până acum nu am pățit nimic!!!

Respectul opiniilor, dialogul constructiv, colaborarea au fost înlocuite de comoditatea utilizării iraționale a internetului eliminând , din comoditate , utilizarea celui mai complex instrument creat de natură sau Dumnezeu, creierul.

Suntem la granița unor schimbări importante.În creuzetul acestor schimbări se resetează valori, atitudini, comportamente.Sper ca omenia și încrederea în noi și semenii noștri să iasă mai întărite și să stea la baza unei lumi mai bune așa cum ne-o dorim cu toții.

Așteptarea însă nu e de ajuns.Firesc se naște întrebarea ‘‘Ce am învățat în acest timp?” Acest moment de introspecție ne-ar ajuta să depășim mai ușor aceste evenimentele din jurul nostru și ar fi un prim pas spre acțiune gândidu-ne ”Am schimbat ceva la mine în ultimul an?”

– Ești o persoană retrogradă! Din cauza oamenilor ca tine țara asta bate pasul pe loc!

Da, așa mi s-a spus zilele acestea pentru că nu am tolerat un mic gest de impolitețe, de șmecherie românească.Stăteam la rând la casă, într-un market ,când un individ s-a băgat peste rând pentru a cumpăra țigări, în timp ce eu cu o pâine și un puști cu o pungă de chipsuri respectam regulile de conviețuire așa cum ne-au fost ele inoculate de cei șapte ani de acasă.Atrăgându-i politicos atenția, nu numai că mi-a adresat cuvintele de mai sus , dar le-a rostit și pe un ton agresiv crezând că voi ceda în fața acestui tip de bullying.Ghinion! Nu s-a întâmplat și nervos s-a așezat la rând motivând că are o urgență.Dacă avea o urgență nu știu atunci de ce s-a oprit să cumpere țigări???

Zilnic observăm și tolerăm astfel de lucruri:

• parcarea pe locurile destinate persoanelor cu dizabiltăți
• traversarea străzii fără să ne asigurăm , eventual și cu o pereche de căști pe cap
• nerespectarea marcajelor de parcare astfel încât sunt ocupate două locuri în loc de unul
• conversații telefonice , când stai la rând , ascultând tot felul de povești despre viața de familie sau profesională care ar trebui păstrate într-un cadru restrâns

Și lista probabil poate continua.Genul acesta de lucruri mărunte aparent fără mare impact devin obiceiuri/cutume de care nu mai putem scăpa.Adăugăm la acestea slăbiciunile justiției , carențele educației , lipsa oricărui tip de infrastructură și avem oglinda apariției culturii șmecheriei naționale .La început aceste lucruri au reprezentat un fel de supraviețuire într-o lume în schimbare.Mai apoi s-au transformat în ”las’ că merge și așa”.Acum șpaga, băgatul în față, lucrul făcut cu jumătăți de măsură,bullyingul verbal sunt deja boli ale societății în care trăim .Culmea suntem nemulțumiți de ea!!!

Cum ne vindecăm? În primul rând prin a reconsidera modul în care ne raportăm la conviețuirea în comun, prin a realiza că nu Soarele se învârte în jurul nostru și nu în ultimul rând prin a lua poziție când întâlnim comportamente ca cele descrise mai sus.

Nu pot să spun că în timpul dialogului cu individul respectiv m-am simțit bine.Dar, am avut un sentiment de satisfacție când l-am văzut spășit trecând la rând, acceptând astfel tacit că a greșit , și când am văzut zâmbetul ștrengăresc al puștiului ( copiii înțeleg mai bine decât adulții sensul bullying-ului).

De-a lungul timpului am fost judecat și etichetat mai mult sau mai puțin apreciativ, dar niciodată ca fiind retrograd.Am considerat că acea zi nu a trecut degeaba.De ce? Pentru că am repurtat o mică victorie în fața acestei boli numită șmecherie ieftină.În acea zi am făcut alt gen de educație !!!