Primul pas

Nu cred că se mai îndoiește cineva că trăim un moment de cotitură.Acesta, din punctul meu de vedere , plutea în aer de multă vreme , însă ne-a lovit acum într-un mod în care nu ne așteptăm.

Dincolo de emoțiile adunate în jurul ei , Ucraina , va trebui să-și redefinească statalitatea ( e puțin probabil ca Rusia să renunțe la pretențiile sale ) , valorile , declarat proeuropene dar cu imensă parte a populației prorusă ( reacție acesteia surprinzătoare și nu prea), statusul și libertățile minorităților și implicit reconcilierea cu vecinii săi.

Cea mai delicată parte a acestui moment e Rusia.În sfârșit o lume întreagă i-a văzut adevărată față , cea de agresor patentat.Câștigarea celui de al doilea război mondial și sacrificiile imense ale populației din acele vremuri au făcut să apară ca salvatori.În realitate Hitler a făcut ce a făcut și datorită pactului semnat cu ei.Singurii care îl pot opri pe Puțin sunt chiar rușii.De aceea măsurile dure îi pot trezi la realitate.Chiar și așa , pentru că au interese similare , sunt destui care încurajează tacit încercarea Rusiei : China vs Taiwan.Oricum după povestea asta lumea va trebui să găsească un alt mod de a discuta cu Rusia , mai ales cu cei care o conduc, pentru a nu crea frustrări similare cu ale Germaniei după primul război mondial.

China , deși privește partizan la ce se întâmplă, va trebui să arate ce fel de putere este și care e rolul ei.Până acum , în ultimii treizeci de ani , a arătat că știe să folosească diplomația mai bine decât Rusia.

Dar cel mai important moment de cotitură îl va traversa U.E, uniune ( a se citi politicienii europeni) care în ultimii ani și-a cam dezamăgit locuitorii.Va trebui să rezolve problemele interne ( revizionismul Ungariei, Orban fiind un partizan fățiș al lui Puțin), problema relației cu Serbia (situația din Ucraina are multe asemănări), să redevină fermă în ceea ce privește statul de drept, dar cel mai important să-și regândească modalitatea de a-și manifesta puterea.

Dacă rațiunea și unitatea,presiunea opiniei publice , de peste tot , vor învinge avem o șansă să trăim într-o lume mai bună.

Zilele acestea e greu să vorbești despre altceva decât despre nebunia din Ucraina.Pentru că realmente este o nebunie.

Ce se întâmplă lângă noi are rădăcini vechi , complexe și ca întodeauna , în astfel de situații , adevărul e greu de pătruns.Însă această întoarcere la un mod de a face politică de acum două-trei sute de ani e greu de înțeles.Cu atât mai mult cu cât ” justificările” aduse de partea rusă sunt penibile.

Dezarmare – ce să dezarmezi ? Bocancii soldaților ucrainieni ? De două zile vedem doar tancuri , avioane, rachete și elicoptere rusești ! Dacă vrei să dezarmezi ceva începe cu Transnistria și Osetia !

Denazificare !!!! Un cuvânt cu urme adânci în conștiința poporului rus! Oamenii care nu vor să trăiască așa cum vrei tu înseamnă că sunt naziști ?Cei care au ieșit la Moscova în stradă opunându-se demenței începute și care sunt săltați de pe stradă sunt naziști ? Cei din Kazahstan și Bielorusia care s-au săturat de corupție sunt naziști ?

Nu sunt medic, dar astea sunt simptomele unui pacient de la Socola.

Știu că personajul a adunat de-a lungul timpului foarte mulți fani.Însă niciodată nu m-am îndoit de privirea piezișă cu influențe mongole.Am văzut această privire de multe ori în Groapa cu Lei a copilăriei mele , unde în nopțile fără curent ale epocii de aur , indivizi fascinați de filmele cu Bruce Lee încercau să te indimideze pentru o țigară .Totul se termina când îl priveai în ochi și-i spuneai sec că nu fumezi.

Cred că asta i-a lipsit până acum? Cineva care să-l privească în ochi și să-i spună ”Vezi că nu ești de capul tău, băiete!’‘.Dar se pare că era mai comod să compensezi un metru cub de gaz cu o limuzină germană decât să-l pui la punct.

Acum comoditatea și liniștea adusă că erai prieten cu golanul cartierului se plătește prea scump.

Oricum zilele acestea am primit și o lecție de leadership .Câți macroni, scholzi sau merkeli ar fi stat în prima linie și nu ar fi rupt porțile primului aeroport? Indiferent de soarta pe care i-a pregătit-o urmașul lui Gingis Han , putem spune că a apărut un nou simbol !

Și toate acestea pentru un om a căror frustrări au fost mai mari decât rațiunea de a sta la masa negocierilor.Și toate acestea pentru cineva care și-a dorit să intre în cartea de istorie a neamului său ca mare om de stat și a intrat în cartea de istorie a lumii ca fiind ”puțin’‘ om.

Un alt efect secundar al pandemiei e ipocrizia.Toți suntem virtuoși , plini de calități.Cum se spune în popor :”nici usturoi nu am mâncat , nici gura nu ne miroase „.

Unde te duci , unde te întorci fiecare spune cât de harnic, politicos, bun companion și grijuliu este.O nație de sfinți!!!

Când te uiți în jur însă semnele delăsării, lipsei  celor șapte ani de acasă,  de interes și implicare te izbesc la tot pasul. Locurile în care lucrurile se desfășoară normal sunt izolate ca niște oaze și încep a fi tratate ca excepții.

Întreb și eu: în aceste oaze cum de nu-și bagă coada oculta mondială? Ce fac oamenii aceia de nu dau cipurile lui Bill Gates peste ei?

Ne place să ne dăm cu părerea dar să nu facem nimic.De ce ? Pentru că  a face ceva înseamnă să-ți asumi responsabități.

După aproape doi ani de pandemie încep să apară și efectele secundare ale acestei nebunii planetare.

Nu am să mă refer la cele economice sau medicale.Am să mă refer la cele comportamentale pentru că, cel puțin teoretic , acestea ar trebui să fie sub controlul nostru.Cea mai evidentă este lipsa de încredere.

Amenințărie la adresa sănătății noastre , carențele sistemului medical , dezbaterile pro sau contra vaccinării , o clasă politică analfabetă funcțional și ruptă de realitate, instabilitatea locurilor de muncă și nesiguranța economică, perioadele de izolare și de muncă la domiciliu, distanțarea socială , faptul că nu reușim să ne susținem punctele de vedere argumentat și civilizat, că nu privim situația din mai multe perspective, lipsa unor răspunsuri și căutarea lor în zone mai mult sau mai puțin obscure/oneste au făcut ca mulți dintre noi să nu mai avem încredere .

Și nu e vorba de lipsa de încredere în alții , cât în noi înșine.Zilnic această manifestare a lipsei de încredere mă lovește ca un tsunami din ce în ce mai puternic , câteodată cu note de furie.

Acest fenomen s-a suprapus peste un egoism din ce în ce mai exacerbat greu de înțeles și ,de cele mai multe ori , nefondat, creînd conditiile unei furtuni perfecte.

Rezultatele acestui lucru : lipsa inițiativei , teama de a greși , lipsa coeziunii echipelor / realțiilor profesionale și personale.Toată lumea caută răspunsuri , soluții miraculoase și , din cauza egoismului , refuză sprijinul.

Care ar fi pașii de urmat pentru depășirea acestei piedici ? Primul ar fi să înțelegem că și cel de lângă noi are aceleași preocupări și interese ca ale noastre, chiar dacă există abordări diferite.A ține morțiș să ai ultimul cuvânt și să ți se dea dreptate cu orice preț nu înseamnă decât intrarea într-o fundătură , ceea ce va spori frustrările și lipsa de încredere.Al doilea pas și cel mai important ar fi să învățăm să lucrăm din nou împreună.Asta înseamnă însă să acorzi încredere partenerului !!! Greu , nu !!! Însă dacă cineva îți întinde o mână , îți acordă sprijinul înseamnă că are încredere în tine ! Atunci , încetează să mai fii egoist , respectă-l și acordă-i și tu încredere !

Am simțit multă ipocrizie de ziua națională.A fost o sărbătoare în care am prezentat tehnica militară (inutilă prin numărul prea mic) precum puștii care primesc cadou o mașinuță nouă și imediat ies cu ea în fața blocului să se laude.A fost o sărbătoare a Unirii într-un moment în care suntem mai dezbinați ca oricând.

Suntem ardeleni sau mitici, olteni sau moldoveni, ortodocși sau catolici, steliști sau dinamoviști, bugetari sau privați, vaccinați sau nu, evazioniști sau plătitori de taxe.Suntem ce vrem în funcție de interese personale mai mult sau mai puțin meschine.

De fapt , de ceva vreme nu mai avem ce să sărbătorim.Orice demers de a face/construi ceva se izbește de zidul separării menționat mai sus.Nu poți să faci nimic în țara asta pentru că imediat supărăm nu știu ce bugetari sau încălcăm nu știu ce morală creștină de care nu a auzit nimeni până acum.În tot acest timp cineva mai inventează un mod de a păcăli statul , pentru că nu-i așa , acesta nu face nimic.Și acest lucru este adevărat-uite sunt aproape patru luni de când țara asta funcționează fără un guvern funcțional.

Ce uităm e următorul lucru.În momentul în care păcălim pe cineva ne păcălim și pe noi.”Păcăleala” va produce , direct sau indirect, printr-o acțiune nefinalizată sau prost executată, un blocaj unde te aștepți mai puțin.Ori aceste blocaje produc disfuncționalități mai mici sau mai mari și afectează într-un fel sau altul și pe cel care a inițiat „păcăleala”.

E plin de astfel de lucruri în jurul nostru.Fiecare știe un exemplu.Toate aceste lucruri, în loc să ne ajute să construim o țară așa cum ne dorim și pe care să o sărbătorim mândri , produc frustrări, furie și ceea ce vedem cu toții, dezbinare.

Să sperăm că poate anul viitor vom începe să ne vindecăm.Pâna atunci fugim de realitate, precum struții care bagă capul în pământ, pozându-ne sub luminițele Crăciunului, ascunzând „păcăleala” fiecăruia dintre noi în spatele unor ziduri construite fără fundație.

Mi-a fost dată ideea de a scrie un articol despre manifestarea puterii.M-am gândit mult la această temă, mai ales că ne lovim de ea zi de zi.

Sunt multe feluri în care este exercitată puterea, însă una din formele cele mai păguboase este populismul.

De treizeci de ani , la noi ,acesta este cel mai folosit mod. Una din aceste metode este subvenționarea. A încălzirii, a transportului în comun, a câte și mai câte lucruri.În mod evident unele aspecte trebuie subvenționate – cultura ( vedem permanent în jurul manifestările lipsei de educație și civilizație ) , și tot în mod evident anumite categorii vulnerabile – pensionarii – trebuie ajutate.Dar de aici și până la ce se întâmplă în realitate e mult de discutat.

Pe lângă nebunia creată de pandemie, pentru că nu-i așa, iarna ne prinde iar descoperiți, se vorbește din nou despre subvenționarea agentului termic și mai nou a energiei . În momentul în care începi să faci socoteli remarci că pe fiecare punct de consum se acordă subvenții (dacă am înțeles bine) de cel mult 200 ron .

Acum întreb și eu: oare nu era mai ușor ca domnii parlamentari să găsească o modalitate de mărire a salariilor cu 200 de ron? Nu știu, poate o diminuare a taxării muncii, de altfel una din cele mai mari din Europa.Astfel iarna ar fi bani pentru plata facturilor, iar vara pentru alte lucruri.Banii s-ar întoarce tot în economie. Unde mai pui că banii rămași s-ar duce către investiții , acolo unde este cu adevărat nevoie.

Fără investiții, problemele actuale nu se rezolvă ( și astfel orașe ca București sau Timișoara stau în frig . Paradoxal , poate cele mai bogate orașe ale țării ) și în continuare vom auzi tot felul de tătuci analfabeți funcționali clamând ce fac ei pentru popor.Iar lumea , așa cum a fost obișnuită de peste cincizeci de ani , va aștepta tătucul salvator.

”Dormi liniștit ! Tătucul lucrează pentru tine ! ” Am reformulat celebra reclamă la una din marile țepe ele românilor , care seamănă mai mult cu propagandă nord-coreeană, pentru că da , populismul este o țeapă.

În ultima vreme mi-au atras atenția două evenimente.

Primul. Naționala de fotbal a reintrat în cărțile calificării la Campionatul Mondial.Declarații stufoase.Una , repetată de mai mulți, m-a lovit.” Mai avem de jucat două finale! ”.Aceasta făcea referire la faptul că mai sunt de jucat două meciuri în grupa de calificare.Sincer eu și ceilalți fani ai naționalei așteptam să jucăm 4 finale.Microbiștii știu că dacă le câștigăm mai avem de jucat două meciuri de baraj .Și atunci cum rămâne cu acestea din urmă ? Unde mai pui că federația a întocmit contractul antrenorului fără să țină cont de acestea !!!!

Apoi în plină criză pandemică și politică, don’ președinte , în loc să ia taurul de coarne, mai face o propunere, mai face o ședință și anunță că ”măsurile așteptate vor intra în vigoare de luni!’‘

Bineînțeles , ca mulți dintre voi , m-am întrebat care-i problema cu nația asta ?

Înainte de ‘ 89 , când lipsurile erau la orice pas , dacă se strica televizorul îi dădeai un pumn , dacă sărea siguranța puneai o bucată de sârmă sau vedeai mai tot timpul concetățeni reparându-și mașinile în spatele blocurilor apelând la tot felul de soluții tehnice mai mult sau mai puțin omologate. Așa a apărut celebrul slogan ” las-o , mă , că merge-așa!”.

Cine-și mai amintește tulburătoarele nopți din decembrie ‘ 89 , nu poate uita scena dintre Caramitru și Dinescu , aflați la televiziune pregătindu-se să intre în live fără a ști că sunt de fapt , în care primul îl îndeamnă pe al doilea :” Mircea ! Fă-te că muncești !” Și asta au început să facă mulți , iar unii o fac și acum , pe principiul de ce să muncesc pentru altul / patron și oricum sunt prost plătit.

Am intrat în U.E. , am umplut șoselele de rable , și deși în mod evident am progresat și prosperat , am căpătat ifose de ” cetățeni europeni cu drepturi și libertăți ”, uitând de obligații și responsabilități.Nu mai poți să ai o opinie pentru că încalci libertățile și drepturile, fără ca măcar , mulți din cei care le reclamă , să înțeleagă sensul acestor cuvinte.

Pot să mai expun exemple despre modul în care am evoluat, dar nu vreau să-i supăr pe cei care, cu adevărat, au înțeles ce înseamnă libertatea , drepturile , responsabilitățile și obligațiile, pe cei care au spus „Nu!”jumătăților de măsură , pe cei care fac eforturi , zi de zi , pentru a construi ceva durabil , pentru a construi o altfel de Românie.

Cred că toți am auzit această replică. Din punctul meu de vedere de prea multe ori . Nu contest o realitate dură.Statistica spune că , din punct de vedere a veniturilor, suntem cei mai săraci din Europa. E un lucru incontestabil și nu am de gând să scriu despre cauzele acestui lucru.

Altceva mă deranjează când aud această replică.Faptul că devine scuză pentru indolență , lene , lipsă de civilizație , mitocănie , prost gust , impotența de ați pune mintea la contribuție și multe multe altele.

Nu poți să mai spui cuiva că greșeste, că nu-și face treaba bine, că „parchează ca un bou”, că aruncă mizeria pe unde nimerește , că nu știe ce înseamnă cei șapte ani de acasă că imediat se supără.Și culmea imediat își găsește și apărători.

” Săracul” nu e vinovat, e doar o victimă a agresiunii celui care-i atrage atenția , pentru că altfel el e un om bun , care muncește și ” săracul’‘ mai greșeste.Și tot imediat ți se scot pe tavă ” adevărații vinovați” – străinii și cei care ne conduc ( despre ” vinovați” în alt articol).

La ce a dus această replică ? La lipsă de valori , la un stat nefuncțional și apariția unei noi categorii de cetățeni: șoșocii !

Au gura mare , reclamă libertăți numai în capul lor încălcate, citesc fără să înțeleagă și se miră că sunt victime.Da! Sunt victimele propriei ” sărăcii ”.

Mor oameni cu zile în spitale , și ce e mai trist copii, pentru că ” mintea săracă” naște monștri.

” Nu ne vaccinăm pentru că ….”. Punctele de suspensie reprezintă tot atâtea motive care te înfioară de potențialul unor ”minți odihnite”. Dacă nu am trăi o tragedie zici că ai urmări o emisiune umoristică.

Ne uităm în gura tuturor marionetelor promovate de televiziuni și a postacilor de serviciu de pe rețelele de socializare refuzând să gândim , pentru că e mai ușor să gândească alții pentru noi.

Vrem să trăim mai bine, invidiem pe cei din vest pentru standardele lor, mulți vor să părăsească această țară pentru că nu se regăsesc , dar nimeni , nimeni nu vrea să facă lucrurile ca ” afară” : prin muncă, onestitate, studiu și respectarea regululilor de trai în comun.

Sunt o persoană foarte optimistă dar cred că nu vom scăpa prea curând de această boală , sărăcia , dacă o vom tolera și nu vom lua poziții față de ea!