Etichetă: agentu

Imaginea ne spune că mâine e 1 Mai ! Știm semnificația acestei zile , una din cele mai vechi sărbători ( prima dată ținută în 1890 ), ca urmare nu am să fac un istoric al acesteea ( cu toate că ar trebui ). Pentru mine această zi înseamnă în primul rând acordurile melodiei lui Ciprian Porumbescu , extrem de tonică.

De ce doar atât ? Pentru că munca bine făcută ar trebui celebrată constant și nu doar o dată pe an.

Nu întâmplător am evidențiat expresia de mai sus.Pentru că munca trebuie să dea și roade , să producă valoare.Toată lumea muncește , și chinezii și japonezii , germanii , coreenii , polonezii sau americanii. Toată lumea muncește mult – 8 ore ( unii și mai mult).Însă nu toți producem la fel.

La noi , ani de zile , forța de muncă activă a fost alungată din țară .Altă parte a realizat că e mai bine să aștepți tot felul de ajutoare.Ce a mai rămas este sufocată de una din cele mai mari taxări ale muncii din Europa , de populism, legislație șchiopă , corupție , nepotism , pupincurism și câteodată de răutate și incompetență.

Una peste alta mulți dintre conaționalii noștri vor să lucreze ca paznici ( conform unui studiu publicat anul trecut de un site de anunțuri ) sau visează la săptămână de lucru de patru zile.La câte sunt de făcut în țara asta e fix ce ne trebuie !!! Poate la fotbal e valabil !!!

Ce ne lipsește, totuși ? Am găsit răspunsul în ultima perioadă:

ENTUZIASMUL

Sunt oameni , care , ca majoritatea dintre noi , muncesc din greu , poate nu fac ceea ce fac din pasiune , care și-au dorit poate să facă altceva în viață , au probleme mai mici sau mai mari , pentru care energia sau coșul zilnic sunt la fel de scumpe , au visuri , au neîmpliniri , au speranțe dar nu abandonează niciodată.Sunt taximetriști , cosmeticiene , bucătari , ospătari , șoferi , zidari , instalatori , asistente, profesori , agenți de vânzări , contabili , gestionari , casiere și lista poate continua.Sunt oameni care înțeleg rolul lor și importanța lor pentru cei din jur ( familie , colegi de muncă , prieteni ) și fac lucrurile cu zâmbetul pe buze , deschiși colaborării , atenți , politicoși.Sunt oameni pe care te poți baza , nu te lasă la greu pentru că dacă alții pot , pot și ei.

Pentru că au această calitate , entuziasmul , sunt mulțumiți , au succes și satisfacții în domeniile lor și , cel mai important , sunt apreciați !!!

Săptămâna aceasta mi s-a confirmat o părere pe care mi-am format-o de ceva vreme.E o părere pe care mulți dintre noi o împărtășesc: nu mai avem sau nu mai găsim modele de urmat.

Am avut mai multe întâlniri în care partenerii de dialog și-au exprimat dorința și totodată dificultatea de a identifica în jurul lor modele demne de urmat care să-i inspire, modeleze, îndrume.Le spun că au forte multe modele în jur, iar ei îmi răspund că nu le văd.

Totodată am întâlnit vreo doi manageri care după atâta distanțare socială au demarat câteva întâlniri față în față cu membrii echipelor și au fost extrem de surprinși (în modul plăcut) de deschiderea și răspunsul extrem de pozitiv al oamenilor față de proiectele propuse.

Dacă punem cele două întâmplări cap la cap putem identifica și de ce în jurul nostru nu găsim modele.Pentru că cei care ar putea și ar trebui să reprezinte acest lucru nu pot, nu conștientizează rolul de a fi model, nu știu cum să o facă (dar nici nu cer sprijinul în acest sens) sau , din păcate, nu vor să-și asume acest rol.

Astfel unii membri ai echipelor devin apatici ,iar unii caută și găsesc modele, de multe ori nu cele mai bune, în altă parte.De aici lipsă de coeziune , angajament și rezultate mai mult sau mai puțin satisfăcătoare.

Mulți coordonatori de echipe se plâng de lipsa de angajament și responsabilitate a coechipierilor, însă puțini sunt cei care-și asumă rolul de a fi modele.Prea puțini. De ce? Pentru că recunoașterea ca model nu vine peste noapte și presupune multe multe discuții cu oamenii.Pentru că recunoașterea ca model nu aduce, neapărat, bani,mașini , funcții cu denumiri pompoase sau atitudini smerite.

Lesdership-ul nu e un cuvânt care dă bine în discurs, leadership-ul înseamnă doar acțiune.

Acest articol mi-a fost inspirat de trei lucruri:

• pompierii care luptă în Grecia cu natura
• o replică care aproape toți am rostit-o cel puțin odată : ” acest lucru nu se poate aplica”
• un mesaj frumos transmis în cel mai neașteptat context și loc

Să le luăm pe rând.Din start doresc să clarific că nu este un articol despre pompieri.Însă exemplul dat de ei în această lună spune multe.În fața lor natura a dezlănțuit un iad , iar în jurul lor erau oameni care-și vedeau munca de o viață năruită.Au stat acolo și au luptat pentru fiecare casă, copac sau drum.Valoarea lucrurilor pe care le-au salvat este inconmesurabil mai mică decât pagubele.Și atunci pentru ce acest efort ? Pentru speranță , pentru a arăta celor din jur ca nu totul e pierdut și pentru a arăta că se poate.

Zilnic aud în jurul meu ” acest lucru nu se poate ”, ” e ușor să vorbești , dar greu de făcut”.Acum, când scriu aceste rânduri , asociind cele două expresii faptelor menționate mai sus ,mă simt rușinat de câte ori am gândit așa și câte întâmplări am ratat.

Aproape tot ”ce nu se poate’‘ auzit acum trei-patru ani azi face parte din rutină.Da, nu a fost ușor de făcut , de aceea, acele lucruri acum fac diferența.Zilnic invidiem, bârfim sau punem bețe în roate cuiva , fără să ne gândim că principalii vinovați pentru frustrările și neîmplinirile noastre suntem noi.Pentru că la un moment dat am zis ” așa ceva nu se poate” și pentru că ”nu era ușor de făcut”, câteodată năruindu-ne speranțe.

Și ajungem la a treia sursă de inspirație a acestor rânduri.Nu am să descriu contextul și locul, am să amintesc mesajul auzit : ÎNDRĂZNEȘTE !!!

Multe lucruri, întâmplări care ne umplu zilele aparent nu se pot face și nici nu sunt ușor de făcut.Trebuie să fim pregătiți să plătim și să facem față eventualului eșec, trebuie să lăsăm zona de confort, trebuie să învățăm din greșeli , trebuie să asimilăm cunoștințe noi.Toate acestea câteodată pentru un câștig aparent minor, care poate la prima vedere ” nu merită ”.

Mai e un lucru clar și care l-am învățat.Ce nu faci tu, altul va îndrăzni să facă.Și atunci ce vină are el că nu și-a pierdut speranța , iar tu rămâi ai rămas cu bârfa și invidia ?

Nimeni nu e vinovat pentru că tu nu ai îndrăznit !!!

De mult timp, în cadrul interacțiunilor mele, adresez o întrebare.Ce contează mai mult : rezultatele sau formarea omului?

Răspunsurile diferă în funcție de statusul profesional, gradul de experiență sau motivație al partenerilor de discuție, formarea omului, având un avantaj în acest sondaj ” a la long” .

Mulți dintre voi , veți spune „vorbe frumoase și atât „pentru că realitatea ne omoară. Da, realitatea ne obligă să avem rezultate.Ca urmare, suntem sufocați de execuție și ne plângem că nu avem sprijin, că ducem această povară singuri.

Contextul pandemic al economiei rescrie modul de lucru, comportamentul de consum , rolurile unui job și presupune multă analiză ,atenție la aceste remodelări și viteză în luarea deciziilor.

Și atunci când mai rămâne timp pentru formarea echipelor? Nu am întâlnit niciun partener de discuție , având sau nu responsabilități manageriale, care să nu se plângă de lipsa timpului. Răspunsul îl avem: ne facem timp.

Și când spun asta nu e suficient de timp alocat săptămânal sau lunar, ci de timp zilnic, din experiența mea , o oră .Ce poți face într-o oră? Să arăți cum se face un lucru ( chiar și de mai multe ori dacă e necesar), să explici de ce, să ceri părerea, să asculți , și de ce nu, să înveți la rândul tău de la cel cu care lucrezi.

Astfel în timp crește gradul de profesionalism, coeziunea și nu , în ultimul rând, conduce la viteză de reacție , soluții noi și rezultate mai bune.

Se pare că suntem într-un cerc vicios.Pe de o parte ne plângem de lipsa timpului , de stresul obținerii rezultatelor și că nu avem cu cine le obține.Pe de altă parte vrem oameni care să aibă competențe ridicate și să fie implicați , dar nu investim timp pentru aceast lucru.

Cred că fiecare trebuie să-și răspundă singur la această întrebare și să i-a decizia potrivită.La urma urmei peste ani nimeni nu-și va aduce aminte dacă ai făcut targetul sau cu câte procente l-ai depășit, dar cineva își va aduce aminte dacă ai contant , dacă ai lăsat o amprentă în viața sa.

P.S.: Mulțumesc, Marius!

Fiecare dintre noi , din când în când , ne reîmprospătăm: o nouă frizură/coafură, un nou stil vestimentar , un nou design al locuinței, un nou job, o nouă pasiune sau redescoperirea alteia, un abonament la sală și lista poate continua despre modul în care facem acest lucru.

De ce îl facem? Poate pentru a fi în tendințe, poate pentru a ne descoperi noi valențe , poate pentru a valorifica un talent sau o oportunitate. În primul rând o facem pentru noi înșine , pentru a spune ceva despre noi, pentru a ne reinventa într-o lume din ce în ce mai dinamică.

Oportunitățile apar când nu te aștepți și de unde nu te aștepți.Totul este să fii suficient de deschis pentru a le conștientiza și a le accepta.

În acest început de an am avut șansa să întâlnesc oameni care au acceptat schimbarea și m-a surprins plăcut tonusul, entuziasmul ,energia , bucuria de face altceva sau de a face lucrurile altfel.Discutând cu ai am realizat că dincolo de dorința de schimbare , ei au și acționat pentru acest lucru.Nu au făcut lucruri ieșite din comun, dar ce au făcut au făcut cu bun simț, proactiv, și foarte important , nu au găsit motive pentru care să nu o facă.

Această concluzie m-a încărcat cu energie.Decizia de a acționa s-a rezumat doar la un ”De ce nu?”.Au ales să nu se plângă de bolovanul de sare ca în povestea lui Creangă, au ales să nu piardă timp căutând paiul în ochiul altuia sau invocând lipsa de motivație.Decizia de a acționa s-a rezumat la dorința de a fi o variantă mai bună a ceea ce sunt deja.

”Am mai încercat și nu a mers, am fost criticat…” e scuza cea mai des auzită atunci când cineva încearcă să-și justifice un anume status-quo.Adoptând această atitudine nici nu se va întâmpla nimic.De ce ? Pentru că nu reflectă dorința de fi mai bun, de a fi cu adevărat valoros pentru cei din jur și nu în ultimul rând pentru tine.Ce motiv mai bun de a face lucrurile altfel am putea găsi decât sentimentul că am făcut cu adevărat ceva pentru propria persoană?Deloc egoist.