Primul pas

De ceva timp am o senzație ciudată.Întâlnesc o categorie de oameni pe care nu am remarcat-o sau poate nu am băgat-o în seamă.

Au bune intenții, de multe ori au cuvintele la ei și știu să atragă atenția .Ca și pasărea menționată în titlu îți captează atenția prin imaginea pe care o proiectează.

Dacă le ascuți mesajele , dacă ai un bagaj de informații solid cât și abilitatea de a gândi critic, te ia brusc durerea de cap. ” Va trebui să facem!” , ” Va fi criză!”, ” Clienții sunt dificili!”, ” Trebuie îmbunătățit gradul de servisare!” , ” Target-ul a fost prea mare!” , ”Nu mai sunt oameni de calitate!” , ” Nu s-a făcut ce trebuie! ”, etc.

Generalități , șabloane rostite savant sau preluate pentru că sunt ” la modă ” și dau bine în fața auditoriului. După o astfel de discuție, nu de puține ori te întrebi ce-ai câștigat , cu ce-ai rămas din acea interacțiune.În esență folosesc cuvinte mari , dar dacă insiști , observi că nu primești nici o soluție concretă la chestiunile dezbătute sau nu capeți o perspectivă nouă care să te ajute .( Nu spun , contează și calitatea auditoriului.Nu de puține ori întâlnesc parteneri de dialog care oricât le-ai explica faptul că 2+ 2 =4 , aceștia tot doresc să facă 3,9 sau 4,2.)

Probabil fiecare ați întâlnit oameni din această categorie.Pe mine ce mă îngrijorează e că mulți dintre aceștia au anumite poziții sau sunt recunoscuți ca vectori de opinie. În această situație , acești păuni , mai mult încurcă. Ca și păunul , îți ” ia ochii ” , dar sunetul scos , cântecul lui, te dezamăgește profund.

Îi întâlnim peste tot , în politică , în mediul privat sau bugetar. Emit păreri și judecăți de valoare , cer resurse , însă nu oferă soluții.Oferta lor este limitată la scuze , jumătăți de măsură , stagnare ! Culmea e că supraviețuiesc. Nu-i așa ? Imaginea contează .Iar noi rămânem prizionerii caragialescului ”Le zice bine ! Combate bine !”, săturându-ne cu vorbe nu cu fapte care ne-ar ajuta să progresăm.

Nu știu dacă am reușit să asociez o imagine cât mai sugestivă titlului ales ! Știu că această imagine reprezintă o parte din lucrurile pe care le-am trăit în copilăria și adolescența mea! Cel puțin o dată la câteva zile trebuia să stai la coadă .Ba la ulei , ba la carne , lapte sau pâine.Și de fiecare dată , inclusiv pentru pâine , primeai cât ți se dădea , nu cât aveai nevoie.

La această imagine ar trebui adăugate și altele: blocuri lipsite de lumină , căldură sau apă caldă , străzi pustii pe care jucam fotbal pentru că nu avea toată lumea mașină , iar cei care aveau le țineau parcate pentru că nu aveau combustibil , televizoare pe post de suport de bibelouri pentru că programele erau aproape inexiste și acelea care erau preamăreau partidul comunist.

Tabloul acelor vremuri nu ar fi complet fără a vorbi despre lipsa libertății de expresie , nepotism ( nu puteai ajunge undeva decât dacă erai rudă sau cunoștei pe cine trebuie ) , corupție ( nu se întâmpla nimic până nu aveai un pachet de țigări străine sau o hârtie de o sută de lei ) , micile furtișaguri din fabrici care întrețineau un troc permanent ( ” dă-mi o bujie și eu îți dau o sticlă de ulei pe care o obțin în schimbul unei perechi de șosete!”) , peticeli ( ” las-o că merge așa!” a apărut pentru că nu existau piese de schimb sau dacă erau nu erau suficiente sau bune ) , grija pentru sănătate (eram vaccinați cu aceeași seringă , acul schimbându-se odată le trei -patru injecții ) , iar în ultimii ani dinainte de ’89 îngrijorarea unora pentru lipsa comenzilor și calitatea produselor pe care le făceau.

Și cu toate acestea mulți din cei care stăteau la cozi repetă căzuți în transă ” Înainte era mai bine !” .Asta poate nu ar fi o problemă așa mare .Există nostlagii după anii tinereții , maturității și în cazul unora , după regimul trecut.

Șocant pentru mine a fost când acest mesaj a început să fie promovat , uneori cu o convingere bulversantă , de generații care nu au trăit nici o clipă acele realități, dar care au auzit acest mesaj rostit cu fermitate la părinții lor.Și nu-i așa : cum să nu ai încredere în părinții tăi !?!!

Am început să mă întreb și să întreb de unde această nostalgie păguboasă mai ales că era lipsită de vreo logică solidă.Răspunsurile au venit invariabil:

– Atunci se muncea , toată lumea avea o casă și avea de muncă !

– Bine și acum nu se muncește ! Toți avem o casă , iar locuri de muncă sunt destule! răspund invariabil.

– Da , dar ni le dădea statul! vine răspunsul din partea aproape a tuturor interlocuitorilor.

În acest ultim răspuns se află cheia multor lucruri care șchioapătă acum.Comunismul a blocat , a dezactivat capacitatea de a gândi și a lua decizii în numele nostru.De aici eșecul anilor nouăzeci și neadaptarea la noile condiții.Așteptam ca alții să gândească și să facă lucruri pentru noi.

Ei bine , pe acest teren , populismul are priză.Da, populismul e prețul pe care-l plătim ca alții să gândească și să i-a decizii în locul nostru.Care sunt efectele acestui lucru ? Păi corupție , nepotism , lipsa meritocrației , proasta gestionare a banului public și lista continuă cu toate lucrurile care nu ne convin.

Practic suntem într-un cerc vicios pentru că nu vrem să gândim și așteptăm de la alții să facă lucrurile în locul nostru.În schimb e mai ușor să spunem ” Bine , dar singur nu pot schimb nimic ! ”

„Nu se face nimic” , „suntem o țară de lași „, „am fost furati”, „străinii își bat joc de noi”, „suntem o țară săracă „, „va fi criză „, „nu mă simt apreciat”, „înainte era mai bine„(despre ultima expresie am să scriu un articol separat)…

Probabil expresiile vă sunt cunoscute și cu siguranță mai putem adăuga câteva. Încercând să provoc dialogul întreb cine sunt responsabili de aceste lucruri. Răspunsul vine invariabil  și dacă s-ar putea paria pe el aș fi milionar: „Ăia” ( a se citi : politicienii , americanii , europenii, oculta mondială, rușii, șefii , etc.)

Întotdeauna există și un sâmbure de adevăr atât în expresiile menționate,  cât și în răspunsurile primite . Imediat adresez întrebarea de 1000 de puncte ( care-mi atrage atât „oprobiul” audienței , pentru aparenta lipsă de empatie , cât și respectul unui altfel de partener de dialog ): „Și partea ta de vină / responsabilitate unde e?”.

Șocul întrebării ,de-o normalitate mai mult decât evidentă pentru cei care au exercițiul gândirii critice, se citește pe chipul auditoriului.

De ce? Pentru că e mai ușor și confortabil să găsim vinovăția la alții .Bun , poate așa e în unele situații. Dar oare noi prin superficilitate, comoditate, ignoranța, lipsa curajului de a cere sfaturi și ajutor, lipsa apetenței pentru educația continuă, ego , înghițirea fără discernământ și cercetare atentă a tot felul de bias-uri , adoptarea jumătăților de măsură nu avem responsabilitate pentru realitățile (mai mult sau mai puțin subiective) menționate la început?

După scurte debate-uri , înțelegând/acceptând, mai mult sau mai puțin și responsabilitatea individuală văd reacții diferite: uimire , șocul unii adevăr simplu, nedumerire , ocolirea privirii, destrămarea soclului unor ego-uri, respingere și luptă cu ei însăși.

Totodată aud și o expresie care începe să sune a blestem „Nu m-am gândit ” (și despre asta intr-un articol separat).

Cum rezolvăm această situație? Astăzi am primit un răspuns super deștept: „vom reuși acest lucru când ne vom folosi nuca (aluzie fină la forma creierului) și ne vom elibera, vom rupe chingile fricilor care ne înconjoară!„

După acest răspuns mi-a mai venit o întrebare în minte: de ce așteptăm de la alții să dea dovadă de leadership dacă noi nu aven timp de leadership-ul propriei persoane?

Mulțumesc , Nicu !

Acum 104 ani România începea finalizarea unui proces care începuse cu aproape o sută de ani în urmă.

1821, 1848, 1859 , 1866 , 1878 , 1881 , 1914 , 1916 au reprezentat pași pe care i-am parcurs încet , dar sigur, spre realizarea unui deziderat uriaș.Nu am să țin o lecție de istorie , însă aș dori să remarc că în spatele acestor ani au stat niște oameni bravi. Nu s-au gândit niciodată că se va supăra vreun împărat , fie el rus , turc sau austriac , și au crezut în puterea libertății.

Ce s-a întâmplat acum o sută patru ani e cu atât mai puternic cu cât România ca stat era la limita extincției.” Aliații ‘‘ ruși ne-au trădat , probabil în cel mai greu moment al existenței noastre, scopul bătăliilor din 1917 transformându-se din contraofensivă în supraviețuire națională , acest lucru obligându-ne să încheiem o pace vai mama ei. Cu toate acestea oamenii acelor vremuri au crezut în puterea adevărului.Până la Alba Iulia nu a fost ușor.Cărțile noastre de istorie vorbesc prea puțin sau aproape deloc de bătăliile de la Galați sau din Basarabia pentru realizarea acestui penultim pas al unui destin național.

Nu putem vorbi de această dată fără a vorbi și despre:

• naivitatea lui Cantemir care a crezut că prietenia lui Petru cel Mare e dezinteresată
• faptul că în sec.XVIII Principatele Române au fost câmpul de luptă preferat al rușilor cu turcii ( un general rus care a contribuit din plin la zdrențuirea României , Suvorov , încă are o statuie ecvestră în județul Vrancea , deși acele locuri sunt cele în care a luptat și marele Ștefan)
• anul 1812 – anul marii tragedii a românilor de dincolo de Prut
• anul 1878 când după războiul ruso-româno-turc , incapabili ( ca și acum ) , să învingă pe turci au apelat la ajutorul nostru și drept răsplată ne-au luat Bugeacul la schimb cu Dobrogea ( Kogălniceanu le-a spus atunci:” ne luați ce e al nostru și ne dați ce nu e al vostru” )
• 1917-1918 ( așa cum spuneam mai sus )
• 1940 când Rusia avea statut de agresor alături de Germania nazistă
• 1945 când din nou Basarabia ne-a fost luată vremelnic, regimul comunist ( recomand vizita muzeului de la Sighet !!!)
• parșivenia războiului transnistrean

În tot acest timp nu noi i-am agresat pe ruși.În tot acest timp nu americanii i-au zgândărit.În tot acest timp rușilor pur și simplu nu le-au păsat de dorința noastră.În tot acest timp am dorit să trăim cum vrem noi și nu cum vor rușii.

Ca urmare nu pot să nu mă întreb ce este în mintea conaționalilor noștri care au băgat capul în pâmânt asemeni struților și sub așa zisa poziție a celor care vor să pară obiectivi înghit , tolerează și împrăștie ” realități” fabricate în laboratoare aflate sub mausoleul lui Lenin.Unde sunt naționaliștii de serviciu ? Unde sunt fanii curentului dacic ? Unde sunt fanii lui dragnea ( mă mir că acesta încă nu a dat cu subsemnatul în fața autorităților??!! ).Unde sunt gluma proastă aur care ar vota aparent pentru reunirea românilor ?

Unde sunt ? La coadă la benzină și ulei pentru că , nu-i așa, liberatatea tece prin stomac.Și mai trece prin ceva .Prin lipsa educației.Cei care au preferat să ”mănânce cerneala ”în timpul școlii sunt marii patrioți de ieri , cei care azi cumpără kile de făină și mâine vor folosi pașapoartele pentru care s-au bătut eroic în numele unor drepturi pentru care nu au făcut nimic.

Se spune că cine nu -și învață istoria va pieri la un moment dat.Sper ca măcar în ceasul al doisprezecelea să înțelegem mai bine libertatea , așa cum e ea , și că neutralitatea ( să vrem și nu ne lasă ruții !!!) sau atitudinea rezervată față de Rusia nu este vreo soluție.Să înțelegem obligația morală și națională față de înaintașii noștri și față de românii de dincolo de Prut. Vrem mai mult și mai bine ? Poate ar trebui să privim peste gard la poloni și să renunțăm la proverbul ”Capul plecat , sabia nu-l taie! ” ( ucrainienii în aceste zile ne-o dovedesc cu vârf și îndesat).

Am fi mai demni și am dovedi că alții nu s-au sacrificat în zadar ! Luptând pentru libertatea și drepturile noatre am fi poate mai apreciați, așa cum ne dorim de ceilalalte țări din U.E.Nimeni nu ne va aprecia dacă noi nu facem nimic , nimeni nu ne va aprecia dacă noi aplecăm capul când nu trebuie!

Dacă avem nevoie de un motiv , îl avem: 27.03.1918.

În articolul precedent am discutat despre leadership-ul actorilor acestor zile și am discutat despre politicienii externi.

Acum a venit rândul observațiilor despre politicienii noștri.Mi-ar fi plăcut , și sunt convins că și vouă , să văd altceva.Dar cum nu am văzut nimic în ultimii ani , nu-i așa , de unde acum.Cu toate că în momente ca acestea vezi esența oamenilor…

Pe scurt , la noi , dincolo de inevitabila condamnare a evenimentelor a urmat o perioadă de văzut de unde bate vântul . După ce oamenii de rând au reacționat la drama de dincolo de graniță și după poziționarea celorlalți leaderi europeni au apărut și reacțiile.

Acum , pe de o parte e mai bine că nu au reacționat.Taci și faci .Aș aprecia acțiunile ministrului de externe, Bogdan Aurescu , care a fost principala voce a primelor zile.Nu pot să trec peste senzația care am avut-o: ” Hai , spune tu primul și apoi spun eu , dacă mai e ceva de spus !” Un fel de spălat pe mâini al domnului președinte.În alte țări conducătorii statelor sau prim-miniștri au luat primele poziții , nu miniștrii de externe !!??

Te așteptai ca având un prim -ministru , fost mare șef al armatei , să intervină la oră de maximă audiență , să liniștească populația , să-și spună părerea de expert .Ți-ai găsit .Cu burtica înainte , precum Moș Teacă , a apărut după trei zile și ne-a spus ce putea să ne spună orice prezentatoare meteo: ” Suntem în NATO ! Se ocupă americanii ! ”

Despre ceilalți actori.Un ministru al apărării care nu are nici o treabă cu obiectul muncii și se împiedică în cuvinte.Până dă un ordin se termină războiul.

Știam din toamnă că ministrul economiei e acolo ca să facă alții jocurile.Am văzut asta după chinul lui de compensa facturile la energie.Sunt convins că experții din subordine i-au spus ce trebuie făcut , dar el încă așteaptă să-și termine păpușarii lui calculele.Însă , cum nici aceștia nu se pricep , așteaptă și tot așteaptă.Nu cred că este vreun ministru mai nepotrivit în aceste vremuri.Tot echilibrul economic mondial este dat peste cap și el așteaptă să-l scutească cineva de chin.Cum toți se ascund ca șoarecii , el stă și nu vede că pălăria e prea mare pentru el.În alte vremuri mulți și-ar dori postul lui, dar acum nici unul.Trebuie securizată independența energetică , trebuie salvate / reașezate lanțuri de aprovizionare , trebuie salvate locuri de muncă.Pe el e clar că nu vrea să-l salveze nimeni , dar pe noi cine ne salvează de el ?

Un alt ministru din alt film este cel al muncii.Are un singur fix psd-ist: pensionarii și bugetarii.Dar ceilalți oameni , cei care duc greul acestei țări și o duc înainte unde sunt în vocabularul acestu individ ? Pur și simplu cei care sunt cu adevărat motorul economiei și ai resimțit din prima zi șocul războiului lipsesc din calculele sale.Poate-i spune cineva că ministerul său se numește ”al muncii” ( rog a nu se citi că bugetarii nu lucrează !!!) și ar trebui să știe că toți românii muncesc.

În toată nebunia din jur mă așteptam să apară guvernatorul Băncii Naționale , care de obicei în momente cheie intervenea.Și avea motive: creșterea prețurilor , energia , cursul valutar , nivelul dobânzilor. Nu a făcut-o.Ceea ce înseamnă că are mult de lucru ( sunt convins de acest lucru ) , ori că nu are cu cine discuta în guvern ( și nu mă miră ) , ori că încă nu e cazul.Ori în ultimul caz înseamnă că lucrurile sunt sub control.Până la urmă e bine că nu a spus nimic.Vedem și singuri că s-a scumpit cartoful și deci puterea de cumpărare scade .

La final , o notă pozitivă lui Mircea Geoană.Singurul politician român , cei drept aflat într-o funcție importantă , care a luat cuvântul din primele zile și a avut poziții echilibrate. A fost și la radio unde a vorbit cu ascultătorii , ceea ce nu a făcut nici un alt politician.Nu am crezut că am să zic asta , dar avem noroc că avem un politician aflat într-o poziție cheie.Cel puțin nu vom fi posibilă monedă de schimb în negocieri viitoare.

Ieri a avut loc o evaluare a miniștrilor și nu s-a întâmplat nimic!!! La asta ne pricepem cel mai bine: să nu facem nimic! Poate a venit timpul să ne învățăm niște reguli și , în loc să fim cumpărați cu o sticlă cu ulei , să stabilim un alt profil al conducătorilor noștri .

P.S.Un alt lucru pozitiv al acestor zile , nu i-am mai văzut atât de des pe Simion și Șoșoacă.

În aceste momente , ochii tuturor sunt ațintiți asupra leaderilor sau acelor care ar trebui să joace / să-și asume acest rol.

Acțiunile lor sau lipsa acestora au generat acest conflict, influențează modul de desfășurare și va decide încheierea , reconcilierea și reconstrucția post-conflict.

În acest context îmi voi permite câteva observații , pe marginea actorilor acestor zile, pentru a putea fi analizate și pentru a începe să învățăm ceva din această lecție teribilă.

Puțin – multă vreme privit ca omul hotărât, care știe ce vrea și care a redat încrederea oamenilor săi. Până la un punct adevărat. Însă care e prețul pe care oamenii săi îl plătesc?Libertatea! Orbiți de naționalism nu știu încă adevăratul preț. Poate sunt dispuși să-l plătească. Însă și ei vor vedea, ca și restul lumii, ego-ul exacerbat al individului.Ego-ul său a dorit un război.Așa a dorit să si-l manifeste.Un lucru , care l-am susținut în ultimii ani , a primit din păcate o confirmare nedorită:ego-ul exacerbat dăunează grav .

Biden- un om din garda veche, crescut la școala războiului rece.Un bătrân, spun unii ( și Puțin are 70 de ani!?), însă primul om , în ultimii 20 de ani,care i-a spus lui Puțin:gata joaca băiețaș! Până acum a arătat că are putere și știe să o folosească cu măsură. O calitate pentru un leader: să știi că ai putere, sa arăți că știi sa o folosești și să nu eziți să o faci. Dacă nu ar fi făcut-o, pacifiștii lui Puțin țipă că l-ar provoca pe acesta și pune gaz pe foc , ar fi încurajat un comportament toxic.

Zelenski – un comunicator foarte bun.Evident calitățile de actor îl ajută, dar să nu uităm, tot un actor ,Reagan , a îngenuncheat Uniunea Sovietică. Are și el responsabilitatea lui în generarea conflictului și pentru care va trebui să răspundă, dar până acum reușește să-și motiveze oamenii , să ceară sprijin neîncetat , să lase de la el pentru a găsi căi de soluționare și, cel mai important, în ciuda riscurilor evident de mari , nu a dat bir cu fugiții.

Macron-e pe modul management.Aflat , prin rotație, la conducerea UE , încearcă sa țină deschise canale de comunicare cu un animal încolțit, însă nu va putea șterge cu buretele anii nesfârșiți de concesii făcute lui Puțin.În campanie electorală, încearcă să mai salveze din imagine.Va reuși, însă politic , greu de spus dacă va avea un cuvânt de spus în negocierile post-conflict , iar dacă va reuși, o va face prin asumarea unor responsabilități de care Franța a cam fugit până acum.Concesiile la nesfârșit se plătesc.

Boris Johnson – că și Biden, nu a ezitat.A acționat imediat, fără a astepta că europenii sa se mai uite odată în oglindă. Când e de acționat, acționez nu mă apuc de povești. Nu a ezitat să-și arate puterea sa-și confirme alianțele și să apere interesele țării sale.

Scholz-novice intrat fără voia sa într-o situația nedorită. Va trebuie să gestioneze coșmarul Germaniei de a fi prinsă la mijloc, tabu-ul legat de înnarmare al acesteia,și, ca și Franța, să suporter costul concesiilor.Pare încă bulversat,dar a întrat repede în acțiune.Nu a ezitat să ia decizii și să-și asume rolul.Bună mișcarea cu vizita în Turcia.

Ursula von der Leyen-președinta Consililului Uniunii Europene.Nu a ezitat și cred că a avut un rol în poziționarea lui Scholz. Un exemplu de responsabilitate până acum și un imbold pentru cei care se îndoiesc de leadership-ul feminin.

Orban- copia mai mică și palidă a lui Puțin. Ego, naționalism, populism,tendințe autocrate.Sub aparenta grijă față de poporul său, i-a îngrădit libertățile și l-a tras intr-o aventură la limită. Întruchipează toate cauzele care au dus la război. Ca și Macron, în campanie electorală, încearcă să diminueze pagubele.Dacă va câștiga alegerile va avea viață grea în Europa.Sper totuși ca ungurii să-și aducă aminte de 1956.

Despre leadership-ul nostru în articolul următor.

Privind poza de mai sus , avem o altă reprezentare vizuală a conflictului care a întors lumea. Decalajul este și mai mare dacă privim partea economică , din punct de vedere al PIB-ului celor două țări , conform Wikipedia ( cifrele , sunt la nivelul anului 2019 , după date furnizate de FMI) :

UCRAINA 181 038 milioane $ / 1 647 659 milioane $ RUSIA

Cum în spatele conflictului , sunt și alte mize , celelalte țări de pe mapamond s-au poziționat într-un fel sau altul . Mai jos găsiți cifrele aceluiași indicator al acestora :

U.S.A. 22 939 580 milioane $ / 16 862 980 milioane $ CHINA

U.E. 17 078 374 milioane$

U.K. 3 108 420 milioane$

CANADA 2 015 980 milioane$

JAPONIA 5 103 110 milioane$

COREEA DE SUD 1 823 850 milioane$

AUSTRALIA 1 610 560 milioane$

Conflictele se câștigă și economic , nu doar militar .De aceea aventura Rusiei nu este un atentat doar la Ucraina, este un atentat la un model economic , la un mod de viață , la niște valori pe care alții le împărtășesc.Poziționarea Chinei e delicată și deocamdată , cel puțin , la suprafață , nu și-a asumat un rol deschis . Putem face multe speculații privind cifrele , alianțele , lucrurile care unesc și dezbină aceste țări, însă un lucru este clar : vorbim despre o confruntare între 63 % din PIB-ul mondial versus 22 % din acesta (dacă ne-am uita pe PIB-ul per capita dezavantajul ar fi și mai copleșitor).

La aceste cifre , nu trebuie uitate, statele care ar putea juca un rol în această dispută.Unele o var face.Iată și PIB-ul acestora.

TURCIA 795 952 milioane $

INDIA 1 946 060 milioane$

BRAZILA 1 645 840 milioane$

ARABIA SAUDITĂ 842 588 milioane$

IRAN 1 081 380 milioane$

ISRAEL 407 101 milioane$

Cei care cred , că o poziție neutră ar țării noastre ne-ar proteja în vreun fel se înșeală amarnic. Da , poate ne-ar proteja de un conflict armat. Privind însă istoria relațiilor cu Rusia , noi, pur și simplu , nu putem fi neutri.Nu că nu am vrea, dar nu am fi lăsați.Însă , datorită aspectului economic al conflictului , din păcate suntem prinși într-unul. Până acum, norocul e că suntem de partea uneia din cele mai puternice părți.

P.S.: PIB ROMANIA 287 279 milioane$.

„Războiul este eșecul omului ca animal gânditor „

John Steinbeck

Evident , în ultimele zile atenția tuturor este captată de evenimentele din Ucraina.Invariabil , în toate întâlnirile discuțiile ajung și la acestea și la consecințele lor.

Teama , frica , incertitudinea , emoțiile legate de drama refugiaților , întrebările legate despre ce e de făcut m-au bombardat.Trecând peste aceste reacții, absolut normale , am încercat la rândul meu să trec în partea rațională și sa caut răspunsuri.

Astfel , am participat la un webinar al cărui invitat a fost un fost participant în teatrele de operații din Irak și Afganistan.Principala întrebare a fost ce trebuie să facem noi în această perioadă.Răspunsul , a venit simplu : faceți ce faceți în continuare , îndepliniți-vă rolul , nu vă schimbați rutina. Cu alte fă ce știi să faci cel mai bine , respectăți programul și obiceiurile.Dacă faci aceste lucruri contribui la buna funcționare a societății și la sănătatea ta mentală.De ce ? Pentru că același lucru îl faci și acum și ești util și te simți în zona de control.Ieșirea din aceată rutină va crea disfuncționalități și de aici lucrurile , de care te ferești cel mai mult , devin realități palpabile.

La mai puțin de o oră de la participarea la această întâlnire am văzut nebunia de la pompe.Brusc recomandarea primită a căpătat altă putere.Ce e uimitor în pățania de ieri , e că nu ne învățăm lecția.Așa s-a întâmplat și în urmă cu doi ani la începutul pandemiei. Pentru o oră -două , unii dintre noi au iețit din rutina lor și au făcut altceva contribuind la crearea unei nebunii naționale cu efect limitat ]n portofoliul lor , dar cu efect greu de calculat asupra încrederii în noi înșine.

În momentul în care nu mai folosim rațiunea , totul în jur se transformă în război : cu noi înșine , cu cei din jur și , cel mai grav , atunci când nu învățăm din greșeli și din istorie , în situații de război propriu-zis. Lipsa rațiunii ne dezumanizează. Hai să devenim umani , pentru că singura șansă de a depăși actuala criză este rațiunea.

P.S. În seara asta am luat masa la restaurantul hotelului în care sunt cazat.Trei sferturi din acesta era plin cu femei și copii ucrainieni.Nimic nu e mai tulburător decât privirile întunecate de griji ale acestor femei și zâmbetul plin de speranță adresat , în același timp , copiilor lor.

Acum o sută de ani , în ruinele fostului imperiu țarist , avea loc un război civil între „albi” și „roșii ” câștigat de cei din urmă , iar consecințele încă le simțim.

Acum , în același spațiu , asistăm din păcate la un nou război civil. Însă , față de cel trecut nu știu dacă vreo parte va putea clama victoria.

Ca și războiul trecut și acesta reprezintă un moment de cotitură și va schimba fața lumii , va redefini alianțe și va rescrie modul de a face lucruri.

În aceste clipe sunt multe întrebări care-și așteaptă răspunsul și multe lucruri neașteptate .Cel mai neașteptat, din punctul meu de vedere , este reacția ucrainenilor.S-au hotărât să lupte , inclusiv cei cu afinități pro-ruse , dând astfel de gândit celor care le e frică de Rusia ( am să scriu separat despre acest lucru). De ce ? Vom afla.Dar , zic eu, pentru libertate. Cuvânt mare , greu de înțeles pentru mulți dintre noi. Unii au uitat cum e fără ea, alții nu știu cum e fără ea , alții pur și simplu nu înțeleg termenul.

Aflați la granița a două lumi au văzut , au învățat și au înțeles mai bine diferența dintre o Europă , aparent amorțită și veșnic împăciuitoare și alternativa lui Puțin: statul totalitar, corupt , subjugat intereselor personale ale unui grup restrâns.

Când se va termina? Greu de spus. Un an sau zece ! NATO și UE sunt momentan legate de mâini.Trebuie o rezoluție a consiliului de securitate ONU , momentan greu de obținut. Cheia e la China. Dacă și cum va interveni e cheia multor conflicte similare ascunse în tot felul de colțuri ale lumii.

Cum se va termina? Nimeni nu știe.Așa cum am scris mai înainte nimic nu va mai fi la fel.Nici Ucraina, nici Rusia , nici Europa, nici NATO , nici relația Chinei cu restul lumii.

Ce va rămâne la fel? Libertatea! De-a lungul timpului , în toate colțurile lumii , mulți, prea mulți și-au dat viață pentru ea.Zilele acestea învățăm din nou despre ea în cel mai nedorit mod.Se pare că libertatea e o lecție pe care fiecare generație trebuie să o învațe în felul ei.

Vedem că istoria se repetă. Că urmare , și de data aceasta , libertatea va triumfa pentru că e un drept înnăscut , lăsat de divinitate, și nici un dictator nu a înfrant-o până acum.