Etichetă: agora

Cele două personaje nu mai au nevoie de nici o prezentare. Sunt sute de milioane de copii care au un poster sau un tricou cu unul din cei doi.Sunt sute de milioane de adulți care-l pomenesc, în discuțiile lor cu copii, pe Fulger sau sunt fanii ultimului.

Cele două personaje au intrat de mult deja în istoria domeniilor în care și-au făcut apariția.Ce le unește ? Munca , determinarea , competitivitatea, faptul că fac ceea ce fac din plăcere, gloria și recunoașterea atinsă , faptul că au devenit modele pentru micuții sau adulții despre care pomeneam.

Mai au o asemănare.Ambele personaje luptă cu un adversar imbatabil:timpul.

Dacă prin gloria atinsă cei doi au învins acest adversar, modul prin care au ales să-l înfrunte îi diferențiază.

În ultimul film al seriei animate Fulger Mcqueen , ambițios și încăpățânat , refuză să accepte că ” vremea ” lui în sportul care l-a consacrat apune. Însă prietenii ( mai vechi sau mai noi ), experiențele trăite alături de o tânără antrenoare și deciziile luate de managementul echipei , l-au făcut să înțeleagă și să accepte că vremea predării ștafetei a sosit.Și a făcut-o într-un stil de mare campion, asumându-și un nou rol: cel de mentor.

Spre deosebire de celebrul personaj animat , Ronaldo , nu a înțeles , sper că deocamdată , că e timpul schimbării.Nimeni nu-i contestă calitățile.Și cred și sper că munca asiduuă care l-au adus la statulul de superstar îl vor mai ajuta să doboare și alte recorduri.Deși nu sunt unul din fanii lui, îl văd capabil să mai prindă un mondial.Însă nu cu atitudinea pe care o are acum.Cerșește atenție și din păcate și penalty-uri ( în Anglia nu primea lovitura de pedeapsă pe care a primit-o în meciul cu Ghana!!), nu acceptă cu fair-play faptul că nu are nici un merit asupra reușitei unui coleg , vrea să fie titular cu orice preț timp de 90 de minute , se supără ca o prințesă când e pe margine judecând și denigrând antrenorul și conducerea clubului. Acest din urmă lucru îl va face prea puțin frecventabil pentru multe cluburi din Europa.De ce ? Pentru că pe unde a trecut a primit extraordinar de mult ajutor și sprijin.

Această lecție a ajutorului și sprijinulul , a faptului că poate fi folositor și în alt rol se pare că nu a învățat-o. Nu era ce era fără aportul unor colegi ca Ramos , Marcelo , Kross ( ca să-i amintesc doar pe cei de la Real ) care au stat în plan secund și nu au primit atâtea trofee individuale ca el ( Ramos ar fi meritat din plin un Balon de aur).

În loc să-și asume un nou rol , de mentor , de sfătuitor , preferă să lupte cu cei care îi sunt alături și prin asta să-și strice finalul de carierei.

P.S.: Fără el pe teren Portugalia s-a dezlănțuit , Bruno Fernandes dând o altă față echipe.Iar una peste alta a apărut un nou star: Goncalo Ramos.

Suntem martori la încă o dovadă a faptului că entropia funcționează : într-un colț de lume secetos suntem martorii unui campionat mondial de fotbal secetos.

Bine , mulți o să spuneți că până acum au fost multe surprize.Așa e , și să nu uităm că acesta e unul din motivele pentru care acest eveniment este atât de așteptat.Da , la capitolul surprize , nu ne putem plânge !!!

Însă în rest !!! Fotbalul spectacol a cam lipsit ! Au fost destule meciuri anoste , amorțite , monotone.Dacă nu era VAR-ul nu prea aveai ce comenta până acum ( este evident că și acesta trebuie reglementat mai bine).

E ciudat cum o inovație tehnologică se află mai mult în centru atenției decât cei care ar trebui să fie eroii acestei competiții: antrenorii și jucătorii.

Nu am văzut nimic nou adus jocului.Sunt de acord că fotbaliștii sunt tributari schemelor și automatismelor de la club.Dar mondialul trecut a venit cu schema Angliei la loviturile de colț , când jucătorii formau un trenuleț.

Nu am văzut până acum vreun jucător care să explodeze și să fie , la jumătatea competiției , declarat revelația turneului.Poate olandezul Gakpo , dar din punctul meu de vedere cam puțin.

În schimb marile echipe au ieșit cu blazonul șifonat , iar vedetele , cu mici excepții ( Modric, Mbappe , surprinzător Griezmann, Messi) , au rămas datoare sportului caruia îi datorează totul , colegilor de echipă și fanilor.

Noroc cu aceștia din urmă !!! Multă pasiune , culoare , bucurie de a fi împreună dincolo de bariere , entuziasm !!!

Aceasta ar fi o primă concluzie: lipsa entuziasmului din partea principalilor actori ! Banii pot cumpăra echipe , antrenori , jucători , pot îmbunătăți stadioane și condițiile de pregătire , dar nu pot cumpăra entuziasmul ! Poate jucătorii nu ar trebui să uite că primul motiv pentru care au pus piciorul pe o minge a fost bucuria de a juca !!!!

Peste câteva zile , pe rețelele de socializare , o să plesnim de patriotism. Nu vor lipsi poze ale diverselor locații frumoase din țară sau cu tricolorul , cum nu vor lipsi nici postările ceaunului plin cu fasole cu ciolan sau cele în care ne declarăm admirația față de unii înaintași.

Cu siguranță multe din acestea sunt sincere , însă nu pot să nu remarc ipocrizia, diferența între vorbe și fapte.

Unde era excesul de patriotism în februarie ? Când Puțin a adus războiul la granițele noastre unii dintre noi s-au înghesuit la pașapoarte pentru a pleca în țările pe care le înjurăm zilnic că ne asigură securitatea sub semnul NATO.

Unde este grija față de locurile minunate pe care le avem ? Nu e câmp, colț de pădure , margine de drum să nu fie pline de mizeria lasată de trecerea noastră pe acolo.Însă știm să criticăm mai bine decât oricine lipsa de acțiune a autorităților.

Ce fel de patrioți suntem fără spirit civic și gospodăresc ? Vrem ca țara asta să arate ca ” afară” , dar evaziunea o întâlnim în fiecare zi la orice pas , corupția nu poate exista fără corupători , iar hoția nu poate exista fără tolerarea ei de către cei din jur ( parcă noi avem o vorbă ” Hoț la hoț nu-și scoate ochii!” ).

Țara asta nu poate avea singură grijă de ea dacă noi nu o facem .Ce facem noi ? O dată la patru ani uităm să ne exercităm dreptul și obligația de a vota sau le vindem pentru o mămăligă😞, lasând-o pe mâna a tot felul de agramați, doctori făcuți la apelul bocancilor, farseuri sau nepoți.Bine, ne plângem de calitatea lor ! Dar noi suntem altfel ? Fugim de noțiunea de educație ( de orice natură ar fie ea ) ca dracul de tămâie.

Dacă vrem să fim patrioți măcar o zi , hai să nu mai dăm vina pe alții pentru că nu ne împlinim nu știu ce destin istoric.Destinul ni-l construim singuri.Da, e adevărat, câteodata ajutați. Dar nimeni nu va ajuta pe cineva atât de delăsător.

În această zi de 1 Decembrie să nu uităm ceva esențial. Suntem datori acestei Țări !!!

Aniversăm Marea Unire, iar România încă nu este Mare !!!!

Să tragi un șut la poartă și să câștigi Champions League , e noroc ! Însă echipa aceasta e plină de oameni talentați care muncesc din pasiune și își dau sufletul pe teren , altfel nu ar fi eliminat anul acesta tot Premier League-ul !!!

Nadal a avut noroc de un adversar facil în finală ! Talentul l-a adus în lumina reflectoarelor la 18 ani , iar munca și pasiunea l-au dus către 22 de trofee , într-o eră în care Federer și Djokovici i-au ținut o extraordinară companie .

M-am referit doar la ultimele două mari evenimente sportive pentru a evidenția ingredientele succesului.

La polul opus , aceste zile pentru suporterul român sunt un coșmar.Cred că niciodată naționala de fotbal nu a avut norocul să aibă o grupă așa ușoară. Talent , nu ducem lipsă.Tot timpul au apărut jucători care au promis , iar cei care au muncit cu pasiune au avut și succes ( și nu am să enumărm exemple).

Când vine vorba despre pasiune …odată ce jucătorul român a dat de primul contract , își ”trage” ultima mașină și primul ”accesoriu” feminin găsit în cluburi (vă rog să nu catalogati ca misogină această remarcă) și a atins succesul în viață.Ce mai contează așa zisul investitor , ce mai contează suporterii și spiritul echipelor ținut în viață de aceștia , ce mai contează sufletul comunității ( da , în cazul unor echipe acestea reprezintă sufletul acestora ) ?! El și-a atins scopul. Banul vine ușor , iar un campionat se mai poate aranja.Acum dacă mai pică și un contract în Arabia sau China și-a făcut treaba. Pentru a investi într-un bar și în trei-patru apartamente care să-i țină” accesoriul ”la salon și lui rangul de ” fotbalist devenit om de afaceri „e suficient.

Nu ar trebui judecați doar ei ! În nația noastră telentul și pasiunea se rezumă la ”frumosul mamei/bunicii!” , norocul la ” așa a vrut Dumnezeu !”, iar munca la ” merge și -așa!”. Totul în jurul nostru scârțăie , însă ei au șansa să ne arată că se poate , pentru că ei reprezintă modelele .Dacă modelele sunt strâmbe , lucrurile construite în jurul lor vor fi strâmbe strâmbe.Poate ar trebui să ne găsim modelele în altă parte ?

Dragilor, atât timp cât vă bateți joc de talentul vostru , vă dispare pasiunea , iar munca pentru voi e un blestem ( dacă joacă trei meciuri din trei în trei zile sunt obosiți!!! Liverpool a jucat 17 meciuri în două luni !!!!), norocul vă părăsește.

Și ce e mai rău , respectul celor din jur !

Natura umană e uimitoare ! Treptat , treptat războiul devine pentru mulți dintre noi o banalitate ! Treptat, treptat știrile vor fi dominate de plajele neîncăpătoare de la Mamaia , ambuteiajele de pe A2 și DN 1 și grătarele încinse în locuri neamenajate și interzise ( în ciuda climatului economic nefavorabil !!!).

Faptul că socoteala de acasă a lui Puțin nu s-a potrivit cu cea din târg nu prea e un motiv de a ne slăbi vigilența.

E adevărat, nu a reușit să ocupe Kiev-ul și să dărâme guvernul ucrainian , nu a reușit să rupă jumătatea de est a Ucrainei și nu a fost primit cu brațele deschise de o populație cu rădăcini slave.

Tot adevărat este că sperietoarea numită armata rusă , deși are încă rezerve imense , s-a dovedit o adunătură de răcani comandați de generali de tinichea . Am asistat la o lecție deschisă despre ce înseamnă incompetență , corupție și gargară inutilă !!! (poate învățăm și noi ceva !!!).

Una peste Puțin s-a trezit cu mai mult NATO , cu o alianță anti-rusă dincolo de granițele Europei și cu multe, multe opțiuni limitate de sancțiunile economice.

Însă dacă ne uităm pe cele două hărți , din 31.03. , respectiv 18.05., observăm că totuși un obiectiv e cât de cât în grafic : blocarea ieșirii la mare a Ucrainei. Marea Azov a devenit un lac rusesc, iar drumul spre gurile Dunării e deschis.Bătălia pentru Odessa , din punctul meu de vedere , va fi adevărata bătălie a acestui război ( Mariupolul a fost terenul de antrenament ).

Însă această direcție e și cea mai periculoasă pentru noi , pentru că la capătul ei suntem noi și Moldova.Adevărata noastră față va fi pusă la încercare în lunile care urmează.

Până cum ne-am descurcat. Am fost solidari cu refugiații , am realizat și reafirmat cât de importantă este apartenența la NATO și UE ( de mult nu s-a ridicat dorința noastră de a fi în cele două blocuri la cote atât de înalte).

Am mai reușit o mică victorie internă în această bătălie: odată cu uppercut-urile încasate de Puțin , numărul trolilor pro-ruși s-a topit.

Cu ochii ațintiți spre Moscova, care celebrează o zi mai târziu Ziua Victoriei ( așa sunt ei mai speciali!!!) sau spre Bruxelles unde se celebrează Ziua Europei (ar trebui să fim mai mândri de apartenența la aceasta!!!) , trecem destul de ușor peste adevărata semnificație pentru noi: Ziua Independenței.

Evenimentul de acum 145 de ani a marcat existența noastră ca stat de sine stătător. El a făcut parte dintr-un proces început în timpul lui Vladimirescu, accelerat de pierderea războiului Crimeei de către Rusia (sic!) și de slăbiciunea Imperiului Otoman, urmat de căderea celorlalte imperii la sfârșitul primei conflagratii mondiale și realizarea Marii Uniri.

Nu aș trece peste scurtul memento istoric fără a aminti că realizarea noastră face parte dintr-o serie de evenimente similare petrecute în Europa acelui secol: unificarea Germaniei și Italiei , independența Greciei , a Serbiei și a Bulgariei.

Din punctul meu de vedere procesul de consolidare a unui stat puternic continuă și azi.Aderarea la NATO și UE , garantând mai mult ca niciodată securitatea și prosperitatea , două lucruri pe care nu le-am avut , din punctul meu de vedere , niciodată asigurate la un așa nivel.Îi rog pe cei cărora această frază le-a picat greu să citească acest articol până la capăt.

Din păcate nu reușim să devenim independenți față de un blestem al acestei nații: autosuficiența ( încerc să găsesc un termen mai blând pentru prostie și nu găsesc!).

Acest week-end mi-a fost bucurat de un mesaj pe care am să-l rezum astfel: avem nevoie de cuvânt! De întoarcere la citit, la curiozitate sănătoasă, la iscodire , la setea de a ne lumina mintea !

Ar trebui creată o campanie națională , în genul celor care recomandă consumarea a minim doi litri de lichide pe zi, campanie care să recomandă cititul de carte ( nu de articole dubioase pe rețele sociale).

Când vom reuși să redescoperim exercițiul iscodirii pentru consolidarea cunoașterii și valorificării potențialului pe care-l avem ( suntem un mare exportator de creiere) vom reuși cu adevărat să fim independenți.

De ceva timp am o senzație ciudată.Întâlnesc o categorie de oameni pe care nu am remarcat-o sau poate nu am băgat-o în seamă.

Au bune intenții, de multe ori au cuvintele la ei și știu să atragă atenția .Ca și pasărea menționată în titlu îți captează atenția prin imaginea pe care o proiectează.

Dacă le ascuți mesajele , dacă ai un bagaj de informații solid cât și abilitatea de a gândi critic, te ia brusc durerea de cap. ” Va trebui să facem!” , ” Va fi criză!”, ” Clienții sunt dificili!”, ” Trebuie îmbunătățit gradul de servisare!” , ” Target-ul a fost prea mare!” , ”Nu mai sunt oameni de calitate!” , ” Nu s-a făcut ce trebuie! ”, etc.

Generalități , șabloane rostite savant sau preluate pentru că sunt ” la modă ” și dau bine în fața auditoriului. După o astfel de discuție, nu de puține ori te întrebi ce-ai câștigat , cu ce-ai rămas din acea interacțiune.În esență folosesc cuvinte mari , dar dacă insiști , observi că nu primești nici o soluție concretă la chestiunile dezbătute sau nu capeți o perspectivă nouă care să te ajute .( Nu spun , contează și calitatea auditoriului.Nu de puține ori întâlnesc parteneri de dialog care oricât le-ai explica faptul că 2+ 2 =4 , aceștia tot doresc să facă 3,9 sau 4,2.)

Probabil fiecare ați întâlnit oameni din această categorie.Pe mine ce mă îngrijorează e că mulți dintre aceștia au anumite poziții sau sunt recunoscuți ca vectori de opinie. În această situație , acești păuni , mai mult încurcă. Ca și păunul , îți ” ia ochii ” , dar sunetul scos , cântecul lui, te dezamăgește profund.

Îi întâlnim peste tot , în politică , în mediul privat sau bugetar. Emit păreri și judecăți de valoare , cer resurse , însă nu oferă soluții.Oferta lor este limitată la scuze , jumătăți de măsură , stagnare ! Culmea e că supraviețuiesc. Nu-i așa ? Imaginea contează .Iar noi rămânem prizionerii caragialescului ”Le zice bine ! Combate bine !”, săturându-ne cu vorbe nu cu fapte care ne-ar ajuta să progresăm.

Nu știu dacă am reușit să asociez o imagine cât mai sugestivă titlului ales ! Știu că această imagine reprezintă o parte din lucrurile pe care le-am trăit în copilăria și adolescența mea! Cel puțin o dată la câteva zile trebuia să stai la coadă .Ba la ulei , ba la carne , lapte sau pâine.Și de fiecare dată , inclusiv pentru pâine , primeai cât ți se dădea , nu cât aveai nevoie.

La această imagine ar trebui adăugate și altele: blocuri lipsite de lumină , căldură sau apă caldă , străzi pustii pe care jucam fotbal pentru că nu avea toată lumea mașină , iar cei care aveau le țineau parcate pentru că nu aveau combustibil , televizoare pe post de suport de bibelouri pentru că programele erau aproape inexiste și acelea care erau preamăreau partidul comunist.

Tabloul acelor vremuri nu ar fi complet fără a vorbi despre lipsa libertății de expresie , nepotism ( nu puteai ajunge undeva decât dacă erai rudă sau cunoștei pe cine trebuie ) , corupție ( nu se întâmpla nimic până nu aveai un pachet de țigări străine sau o hârtie de o sută de lei ) , micile furtișaguri din fabrici care întrețineau un troc permanent ( ” dă-mi o bujie și eu îți dau o sticlă de ulei pe care o obțin în schimbul unei perechi de șosete!”) , peticeli ( ” las-o că merge așa!” a apărut pentru că nu existau piese de schimb sau dacă erau nu erau suficiente sau bune ) , grija pentru sănătate (eram vaccinați cu aceeași seringă , acul schimbându-se odată le trei -patru injecții ) , iar în ultimii ani dinainte de ’89 îngrijorarea unora pentru lipsa comenzilor și calitatea produselor pe care le făceau.

Și cu toate acestea mulți din cei care stăteau la cozi repetă căzuți în transă ” Înainte era mai bine !” .Asta poate nu ar fi o problemă așa mare .Există nostlagii după anii tinereții , maturității și în cazul unora , după regimul trecut.

Șocant pentru mine a fost când acest mesaj a început să fie promovat , uneori cu o convingere bulversantă , de generații care nu au trăit nici o clipă acele realități, dar care au auzit acest mesaj rostit cu fermitate la părinții lor.Și nu-i așa : cum să nu ai încredere în părinții tăi !?!!

Am început să mă întreb și să întreb de unde această nostalgie păguboasă mai ales că era lipsită de vreo logică solidă.Răspunsurile au venit invariabil:

– Atunci se muncea , toată lumea avea o casă și avea de muncă !

– Bine și acum nu se muncește ! Toți avem o casă , iar locuri de muncă sunt destule! răspund invariabil.

– Da , dar ni le dădea statul! vine răspunsul din partea aproape a tuturor interlocuitorilor.

În acest ultim răspuns se află cheia multor lucruri care șchioapătă acum.Comunismul a blocat , a dezactivat capacitatea de a gândi și a lua decizii în numele nostru.De aici eșecul anilor nouăzeci și neadaptarea la noile condiții.Așteptam ca alții să gândească și să facă lucruri pentru noi.

Ei bine , pe acest teren , populismul are priză.Da, populismul e prețul pe care-l plătim ca alții să gândească și să i-a decizii în locul nostru.Care sunt efectele acestui lucru ? Păi corupție , nepotism , lipsa meritocrației , proasta gestionare a banului public și lista continuă cu toate lucrurile care nu ne convin.

Practic suntem într-un cerc vicios pentru că nu vrem să gândim și așteptăm de la alții să facă lucrurile în locul nostru.În schimb e mai ușor să spunem ” Bine , dar singur nu pot schimb nimic ! ”

„Nu se face nimic” , „suntem o țară de lași „, „am fost furati”, „străinii își bat joc de noi”, „suntem o țară săracă „, „va fi criză „, „nu mă simt apreciat”, „înainte era mai bine„(despre ultima expresie am să scriu un articol separat)…

Probabil expresiile vă sunt cunoscute și cu siguranță mai putem adăuga câteva. Încercând să provoc dialogul întreb cine sunt responsabili de aceste lucruri. Răspunsul vine invariabil  și dacă s-ar putea paria pe el aș fi milionar: „Ăia” ( a se citi : politicienii , americanii , europenii, oculta mondială, rușii, șefii , etc.)

Întotdeauna există și un sâmbure de adevăr atât în expresiile menționate,  cât și în răspunsurile primite . Imediat adresez întrebarea de 1000 de puncte ( care-mi atrage atât „oprobiul” audienței , pentru aparenta lipsă de empatie , cât și respectul unui altfel de partener de dialog ): „Și partea ta de vină / responsabilitate unde e?”.

Șocul întrebării ,de-o normalitate mai mult decât evidentă pentru cei care au exercițiul gândirii critice, se citește pe chipul auditoriului.

De ce? Pentru că e mai ușor și confortabil să găsim vinovăția la alții .Bun , poate așa e în unele situații. Dar oare noi prin superficilitate, comoditate, ignoranța, lipsa curajului de a cere sfaturi și ajutor, lipsa apetenței pentru educația continuă, ego , înghițirea fără discernământ și cercetare atentă a tot felul de bias-uri , adoptarea jumătăților de măsură nu avem responsabilitate pentru realitățile (mai mult sau mai puțin subiective) menționate la început?

După scurte debate-uri , înțelegând/acceptând, mai mult sau mai puțin și responsabilitatea individuală văd reacții diferite: uimire , șocul unii adevăr simplu, nedumerire , ocolirea privirii, destrămarea soclului unor ego-uri, respingere și luptă cu ei însăși.

Totodată aud și o expresie care începe să sune a blestem „Nu m-am gândit ” (și despre asta intr-un articol separat).

Cum rezolvăm această situație? Astăzi am primit un răspuns super deștept: „vom reuși acest lucru când ne vom folosi nuca (aluzie fină la forma creierului) și ne vom elibera, vom rupe chingile fricilor care ne înconjoară!„

După acest răspuns mi-a mai venit o întrebare în minte: de ce așteptăm de la alții să dea dovadă de leadership dacă noi nu aven timp de leadership-ul propriei persoane?

Mulțumesc , Nicu !